Recenzie "The Duff" de Kody Keplinger

"The Duff" by Kody Keplinger

    Seventeen-year-old Bianca Piper is cynical and loyal, and she doesn’t think she’s the prettiest of her friends by a long shot. She’s also way too smart to fall for the charms of man-slut and slimy school hottie Wesley Rush. In fact, Bianca hates him. And when he nicknames her “the Duff,” she throws her Coke in his face.

   But things aren’t so great at home right now, and Bianca is desperate for a distraction. She ends up kissing Wesley. Worse, she likes it. Eager for escape, Bianca throws herself into a closeted enemies-with-benefits relationship with him.
Until it all goes horribly awry. It turns out Wesley isn’t such a bad listener, and his life is pretty screwed up, too. Suddenly Bianca realizes with absolute horror that she’s falling for the guy she thought she hated more than anyone.

_______________________________

   Ok... Pentru inceput, nu stiu cat de lunga sau de scurta va fi recenzia aceasta, fiindca am sentimente foarte amestecate in ceea ce priveste cartea respectiva. S-ar putea sa nu pot sa scot mai mult de doua randuri sau s-ar putea sa nu ma pot opri din scris. Oricum ar fi, sa-i dau drumul, nu-i asa?
   Trebuie sa spun ca unul dintre motivele pentru care m-am apucat sa citesc aceasta carte este nota destul de mare de altfel pe care a primit-o pe Goodreads. Desi nu tin intotdeauna cont de asta - gusturile nu se discuta - eram in cautare de carti bune. Asa ca am ales cateva care credeam ca au sansa sa ma tina lipita de telefon ( aceluiasi telefon caruia i s-a stricat touch-ul fiindca am citit prea mult pe el, dar shhh ). Si in mare parte nu am dat gres.
     La prima vedere, The Duff parea exact genul meu de carte. Sunt mare amatoare a acestor tip de romane contemporane, pur si simplu citesc si citesc si citesc, fiindca nu ma pot satura. Si, la inceput, chiar am fost prinsa in poveste. De fapt, o mare parte din carte am fost destul de convinsa ca va merita pana la final.  

   Ce m-a atras cel mai mult a fost exact acest concept. Al prietenul mai putin perfect ( a se lua in considerare ca perfectiunea e relativa ) care il pune pe celalalt in valoare. Fiindca, sa recunoastem, in mare parte defectele celorlalti nu scot in lumina reflectoarelor calitatile noastre sau aptitudinile pe care le avem la adevarata lor valoare, ci puncteaza faptul ca, dintr-un numar relativ mic de persoane, suntem cei mai... reusiti, fiindca nu gasesc alt termen pe moment.
    Nu vreau sa radeti de mine, dar mereu am trait cu impresia ca in grupul meu eu sunt the duff. Si desi a trecut ceva timp de cand am reusit sa trec pragul si sa accept ca nu sunt nici pe departe chiar atat de rea, tot am inteles-o pana la un anumit punct pe Bianca. Un lucru bun la cartea lui Kody Keplinger este exact faptul ca te face sa vezi ca toti traim sub presiunea propriilor defecte si ca nimeni nu te vede perfecta sau imperfecta in acelasi procentaj in care te vezi tu.
    Tehnic vorbind, descrierea cartii spune o mare parte din poveste. Bianca e ceea ce ati numi adolescenta normala a secolului 21, confuza si nesigura, prinsa intre problemele familiale si cele de o natura strict personala, cum ar fi intoarcerea in oras a primului si singurului ei iubit, baiatul in viata caruia nu numai ca nu a fost aceea fata, ci cealalta fata. Iar Wesley, ei bine, Wesley a fost de fapt chiar placut pe langa ea. Da, este ceea ce ati numi fustangiu, dar nu unul incurabil. Are si el problemele lui, dar mai multa ratiune decat Bianca, in orice caz. Trebuie sa recunosc ca din aceasta pseudo-relatie, el e cel pe care l-am agreat.
     De obicei, imi plac personajele imperfecte, care isi fac propriile greseli si invata din ele. Fiindca asta le da viata, nu-i asa? Asta inseamna sa fi real. Dar Dumnezeule mare, Bianca reuseste sa mearga din greseleala in greseala intr-un mod absolut catastrofal. Ce ma deranjeaza cel mai tare este ca, avand aproximativ aceeasi varsta, ar trebui sa o inteleg intr-o oarecare masura, nu e asa? Ii pot percepe nesiguranta si intr-un fel ii inteleg si sentimentul de inferioritate. Dar de aici se cam... rupe filmul.
     E ca si cum toata existenta ei se concentreaza pe fuga de realitate si pe refuzul de a isi infrunta problemele. Unii oameni o fac prin alcool. Altii prin droguri. Sunt persoane care isi concentreaza durerea si furia in lucruri care necesita sentiment, ca arta, si astfel rezulta ceva uluitor. Bianca recurge la sex. Ok. Ok. Sa zicem. Sex cu baiatul care a numit-o in fata duffy. Care era amabil cu ea doar ca sa arate bine in ochii prietenelor ei. Ok. Din nou, ok.
    Apoi, cand exista posibilitatea sa devina ceva real, pune punct si iese cu altcineva. De ce? Din frica. Ca sa fuga de ceva ce ar putea avea consecinte. Si de aici lucrurile au dus la un moment in care am devenit dezamagita de-a dreptul de acest personaj. Fiindca pur si simplu nu ma puteam opri sa ma intreb: Daca Wesley nu ar fi aparut in momentul perfect, atunci... ce?
     Acela a fost punctul in care Bianca a scazut cu adevarat in ochii mei si nu a mai reusit sa se ridice deloc pana la sfarsit. Chiar si in ultima instanta, este impinsa de la spate. Ceea ce mi se pare absolut deranjant. Iar ca sa puna final intregului fiasco, problemele ei nu sunt nici pe departe atat de diferite. Nu este prima persoana ai carei parinti trec printr-un divort. Nu este prima fata nesigura din lume. Singura care mi se pare cu adevarat importanta este cea a tatalui ei. Si ce face Bianca? Inchide ochii, bineinteles.

 “I’m not the Duff,” Wesley said confidently.
 “That’s because you don’t have friends.”
  “Oh. Right.”

     Nu este felul in care fac o recenzie de obicei, stiu, dar pur si simplu trebuia sa incerc sa mai dau afara din dezamagire fara sa ofer si mai multe spoilere decat am facut-o deja.
     Acum, dupa ce mi-am exprimat intr-o oarecare masura nemultumirea, trebuie sa spun ca intr-un fel mi-a placut totusi cartea. Poate fiindca am urmarit un alt tip de personaj? Ori fiindca am urmarit o alta abordare a problemei decat cea care mi se pare mie logica? Sau, poate, asa cum am auzit uneori, mi-a placut conceptul. Si cred ca daca s-ar fi conturat un personaj cu un gram mai mult curaj si cu mai mult respect de sine, sau macar cu incapatanare si mandrie ranita, lucrurile ar fi decurs altfel si ar fi fost o carte cu adevarat buna. Si atunci, de ce spun ca mi-a placut? Exista ceva in stilul lui Kody Keplinger, felul in care scrie, care m-a prins. Acesta e si motivul pentru care am terminat de citit The Duff si pentru care stiu ca o sa ii mai dau o sansa autoarei si o sa citesc A Midsummer Nightmare.
     Stiu ca aceasta carte a avut parte de o multime de recenzii bune. Pe de alta parte, uitandu-ma pe cateva dintre ele sau urmarind unele vloguri pe youtube, mi-am dat seama ca mare parte din ele sunt facute de persoane nu in varsta, dar mai in varsta. Persoane care pot clatina amuzate din cap si spune: Oh, sunt adolescenti. E in regula. Nici eu nu gandeam matur la varsta aceea. Dar, asa cum am mai spus, personajul are aproximativ varsta mea. Iar eu nu as merge pe acelasi drum ca Bianca. Inainte sa imi aruncati o privire superioara si sa imi spuneti ca nu stiu cum as reactiona, ganditi-va ca eu ma cunosc cel mai bine. Ma indoiesc ca lucrurile ar decurge la fel si punct.
     Sincer, chiar nu stiu daca se intelege ceva din aceasta recenzie. Sau ce nota sa ii dau cartii. Sunt, intr-un fel, prinsa la mijloc. Si, dupa cum stiti, de obicei sunt destul de generoasa cu nota maxima, fiindca incerc sa gasesc ceva placut in fiecare roman pe care il citesc. Dar, luand in considerare toate notele pe care le-am oferit, ma tem ca The Duff nu se ridica peste

  

   Intai si intai, imi cer scuze fiindca (IAR!) am lipsit. Da, mai stiti ca va ziceam ca impart un laptop cu tata? Nu s-a gandit sa imi spuna ca nu imi duce doar telefonul la reparat, ci si cealalta legatura a mea cu civilizatia ( niste probleme minore cu ventilatorul, putea sa mai astepte ). Asa ca mi-am primit laptopul inapoi dupa o saptamana in care am facut spume si cum e deja sapte si jumatate duminica dimineata, cum poti incepe lucrurile mai bine decat cu o recenzie? Va reamintesc ca daca doriti recenzia unei carti din slideshow-ul de mai sus, puteti soliticita intr-un comentariu.