Book Lovers Challenge (1)

 

 1. Cum a început pasiunea ta pentru cărți? Ce romane te-au făcut să iubești lectura și de ce?

    Pai, banuiesc ca ar trebui sa incep cu inceputul. Asta ar insemna o eu de doi anisori care plangea cand tata ii spunea Capra cu Trei Iezi. Si nu radeti! Inca mai cred ca e o poveste de-a dreptul sadica. Apoi, continua cu o alta eu, de cinci ani, caruia acelasi tata gasea scuze ca sa nu ii mai citeasca. ( ma rog, ma rog, chiar era ocupat, dar hei! unicul lui copil avea cinci ani, duuuh ) Revenind, aceasi eu a hotarat ca era timpul sa ia un abecedar si sa isi bata mama la cap sa o invete sa se descurce. Am fost asa mandra cand am reusit sa citesc Mica Sirena de una singura ca am simtit nevoia sa spun tuturor. Dar asa a inceput.
    Prima mea carte a fost, tineti-va cu totii respiratia.... Vrajitorul din Oz. E de asemenea cea la care m-am intors de multe ori in timpul ultimului meu an de gradinita si al primului de generala. Bineinteles ca mai citeam si altceva. Basme Nemuritoare, Colt-Alb, Cuore, ma rog, ce citeste de obicei un copil la varsta aceea. Dar aceasta este cartea pe care am tot citit-o, si citit-o si citit-o. Cea pe care am lecturat-o mai intai pe litere si cu voce tare, apoi pe silabe si intr-un final in gand si cursiv. Pe care cred ca o voi citi si eu copilului meu. Sau pe care il voi determina sa citeasca in aceeasi metoda in care m-a determinat pe mine tata. Cine stie, poate daca nu ar fi fost asa ocupat nu as mai fi avut astazi acea biblioteca frumoasa pe care o am acum. Asa ca tu, cel care il faceai pe tata sa lucreze peste program si sa fie obosit cand ajungea acasa, accepta te rog recunostinta vesnica a unei cititoare.
   Pasiunea mea a continuat. N-am avut calculator pana in clasa a patra, n-am avut internet pana intr-a sasea. Si, stiti, cand am avut in sfarsit internetul, nu l-am folosit ca sa ma joc non-stop sau ca sa pierd timpul, ci ca sa citesc ficuri, apoi alte ficuri, apoi si mai multe ficuri. Ceea ce a dus la faptul ca am inceput sa scriu proza. Mi-am imbunatatit vizibil poezia pentru ca am descoperit oameni care nu te criticau fiindca versurile tale nu aveau nimic din Eminescu. Fiindca am descoperit persoane oneste, care nu aveau de ce sa imi spuna the sugarcoat version. 

     Apoi, bineinteles, desi doar de curand, am inceput sa caut serios pe Goodreads si sa citesc ebook-uri, fapt care mi-a imbunatatit engleza si m-a convins mai mult decat orice sa dau examenul Cambridge. Mi-a trezit dorinta de a traduce si eu carti intr-o buna zi. De ce va spun toate astea? Fiindca vreau sa intelegi impactul pe care l-a avut lectura in viata mea. Daca nu as fi inceput sa citesc, nu as avea nici unul dintre visele mele de astazi. Nu as fi eu. Am fost agatata de carti inca de la acel abecedar pe care l-am deschis la cinci ani. Am uneori, ca oricine cred, perioade in care nu pot deschide o carte. Dar mereu si mereu ma intorc la ele. Nu pot sa rezist mult fara. Today a reader, tomorrow a leader? I really hope it's Today e reader, tomorrow a writer. Multi ma considera plictisitoare si fac ochii mari cand le spun ca imi place sa citesc. Personal, ma sperie un pic toti oamenii aceia care spun ca nu ar deschide o carte nici morti. Sau care recunosc ca ultima carte citita a fost Amintiri din Copilarie acum N ani cand i-a obligat invatatoare. Serios? Si cam ce-ati facut cu viata voastra intre timp? De curiozitate.

     Vorbind de cartile care m-au facut insa sa iubesc cu adevarat lectura, nu voi fi atat de originala in raspuns. Fiindca sunt convinsa ca nu sunt singura a carei copilarie a fost dictata de Jo Rowling. Da, da, da. Iubesc Harry Potter. Nu atat filmele, desi si ele imi plac, cat cartile. Si n-am sa uit niciodata ziua in care am cumparat prima carte din aceasta serie. Si a fost atat de intamplator, incat n-am sa uit niciodata ca era sa trec pe langa romanele mele de suflet fara sa le iau in seama. Adevarul e ca eram in vacanta la mare, iar primul meu volum provine de la unul din acele chioscuri de pe plaja. Va dati seama cat ii poate placea o carte unei fetite de opt ani incat sa o termine in doua zile? Tinand cont ca inca nu aveam viteza cu care citesc acum, la vremea respectiva am fost mai mult decat mandra de mine. Cert e ca m-am indragostit de la prima pagina, iar pana la finalul saptamanii, cand am venit acasa, eram deja la jumatatea volumului trei. 

   Partea grea a fost asteptarea dintre volume, dar hei! ce nu face un fan. Pentru cei dintre voi care nu stiti, desi ma indoiesc ca existati si daca existati e timpul sa puneti mana pe cartea aceasta, Harry Potter e mai mult decat o poveste impartita in sapte volume. E despre pierdere, prietenie si dragoste. Despre bine si rau si sacrificiile pe care le implica. Despre cat de fericit poti fi intr-un moment pentru ca in urmatorul totul sa se spulbere. Despre cum sa nu te dai batut si sa faci alegerea dificila, oricat de dureroasa este pentru tine si pentru altii, pentru ca de multe ori e cea corect. Despre a alege binele pe termen lung in locul sigurantei de moment. Asta a insemnat si inseamna pentru mine. O lectie de viata. Am crescut cu aceste carti. Mi-a trebuit mult ca sa vad dincolo de aparente. Cat de adanca e de fapt aceasta serie. Joanne Rowling, spre deosebire de alti autori de fantasy, nu mizeaza pe o poveste de dragoste. Nu merge pe mana unui triunghi amoros. Nu scoate o romanta in lumina reflectoarelor pentru a continua sa vanda romane pentru ca cititori vor sa afle cu cine va ramane protagonistul. Ea vorbeste despre prietenie. Despre cum perseverenta si incapatanarea la egalitate cu curajul constituie calitati de nepretuit. Despre cum, in cele mai negre momente ale vietii, cineva trebuie sa aprinda lumina pentru a gasi drumul inapoi spre fericire. Eu una stiu ca nu m-am plictisit nici o secunda. Am continuat sa citesc cu sufletul la gura si am fost alaturi de Harry pana in ultimul moment.

    Si adevarul e ca ma intorc. Mereu ma intorc. Din timp in timp, rasfoiesc si recitesc aceste romane. E ca o revenire acasa si ca o intoarcere la copilarie. Dau o pagina si deodata sunt din nou o fetita de opt ani, cu arsuri de la soare, intr-un pat dintr-o camera de hotel care pur si simplu nu se poate satura. Stau din nou intr-un balansoar ruginit, intr-un balcon, aproape de miezul noptii si de fapt patrund in Camera Secretelor alaturi de un baietel care nu are cunostintele unui mare vrajitor, ci doar dorinta de a ajuta si suficient curaj pentru a intra cu capul inainte in probleme. Asa ca, spuneti-mi, cum as putea sa nu spun ca Harry este cel mai drag prieten al copilariei mele? Cand el a insemnat mai mult decat majoritatea persoanelor reale cu care am intrat in contact? Cand el inca inseamna?

     Cam asta a fost. E o istorisire lunga pe care ma indoiesc ca o va citi cineva. Dar asta e adevarul. Mai sunt autori care mi-au retrezit dragostea pentru citit? Da. Dar daca i-o datorez cuiva, aceea este Rowling. Iar daca exista un baietel brunet si slabut care sa imi aduca zambetul pe buze ca nimeni altul, el este si va fi mereu Harry Potter, baiatul care a supravietuit, dar care s-a dus sa moara pentru un bine pe care nu credea ca va apuca sa il mai vada.

  

You know. The important things.