Recenzie "Pushing the Limits" de Katie McGarry

    "Pushing the Limits" by Katie McGarry

   No one knows what happened the night Echo Emerson went from popular girl with jock boyfriend to gossiped-about outsider with "freaky" scars on her arms. Even Echo can't remember the whole truth of that horrible night. All she knows is that she wants everything to go back to normal.But when Noah Hutchins, the smoking-hot, girl-using loner in the black leather jacket, explodes into her life with his tough attitude and surprising understanding, Echo's world shifts in ways she could never have imagined. They should have nothing in common. And with the secrets they both keep, being together is pretty much impossible.

Yet the crazy attraction between them refuses to go away. And Echo has to ask herself just how far they can push the limits and what she'll risk for the one guy who might teach her how to love again.

____________________________________________

     Dat fiind ca la ultima provocare postata am intrebat daca aveti vreo preferinta in legatura cu recenziile, iar Dee si-a exprimat dorinta pentru o parere despre Pushing the Limits, am hotarat ca nu pot sa nu ii fac pe plac unui persoane care imi face ziua mai frumoasa cu comentarii frecvente. Asa ca aici sunt, incepand ceea ce sper sa fie un maraton de recenzii, fiindca trebuie sa ajung la zi cu cartile pe care le citesc inainte sa uit toate detaliile interesante.

     Nu o sa mint. Ce m-a atras din prima la aceasta carte a fost coperta, care mi se pare mult mai reusita decat cea de la varianta paperback. Pur si simplu eram intr-o zi pe Goodreads, cautand ceva interesant de citit, si mi-a sarit in ochi. Apoi am vazut descrierea si am devenit imediat curioasa. Sincer, cand astepti cateva luni sa apara o carte, ( mai ales un roman de debut, fiindca nu ai cum sa cunosti stilul autorului, deci nu sti care sunt sansele sa fi dezamagit ) chiar speri sa merite. Am avut asteptari destul de ridicate de la cartea lui Katie McGarry, mai ales datorita notei mari de pe site.

   Cu aproape doi ani in urma, Echo facea parte din trupa de dans. Avea un iubit popular si i se oferise o bursa la una dintre cele mai bune scoli de arta din tara. Cu aproape doi ani in urma, fratele lui Echo era viu, iar ea putea dormi fara cosmaruri, chiar daca parintii ei erau divortati, iar tatal ei insurat cu fosta sa bona. Acum, lucrurile sunt cu totul altfel.

    Aires a murit in razboi. Echo s-a despartit de Luke si de cele mai multe ori nici nu gaseste forta interioara suficienta pentru a lua pranzul in cantina scolii. Nu doarme mai mult de cateva ore pe noapte si e epuizata de eforturile continue pe care trebuie sa le faca pentru a isi multumi tatal. Pentru a simti ca el o iubeste, in ciuda faptului ca ii e atat de greu sa o arate. 

     Din noaptea aceea, Echo a trecut pe la mai multi psihologi decat isi poate aminti. Dar e mai mult decat inutil. Mintea ei pur si simplu refuza sa ii permita acces la informatie, ca si cum stie ca nu o poate suporta. In noaptea aceea, lucrurile nu au iesit bine. Trebuia sa fie o vizita scurta la mama ei. Urmatorul lucru pe care si-l aminteste este ca s-a trezit la spital, cu bratele crestate de taieturi, fara sa aiba nici o idee despre ce s-a intamplat. Mama ei, care aparent a incercat sa o ucida, a primit un ordin de restrictie, iar cei din jur refuza sa ii spuna ce s-a intamplat cu adevarat. Si in singura ocazie cand un psiholog a fortat-o sa isi aminteasca, Echo a suferit o adevarata cadere nervoasa.

     Noah nu a fost intotdeauna pretinsul baiat rau de acum. A fost o vreme in care era popular, in care notele lui erau dintre cele mai bune, in care era vedeta echipei de baschet. O vreme in care parintii lui inca traiau, in care locuia intr-o casa adevarata si in care fratii lui erau alaturi de el. 

    Apoi, ca si in cazul lui Echo, a fost noaptea aceea. Dupa incendiu, sistemul i-a separat. Jacob si Taylor sunt in grija unei familii care planuieste sa ii adopte. Noah a trecut din casa in casa, fara sa stea niciodata prea mult intr-un loc. Acum, cei cu care locuieste il tin pe el si pe celalalt baiat, Isaiah, special pentru banii pe care ii primesc de la stat. Are voie sa isi vada fratii doar rar si sub supraveghere, din cauza unor greseli care nici macar nu sunt greseli cu adevarat, nu ca s-ar obosi cineva sa il creada. Asa ca nu e de mirare ca baiatul inteligent si atletic a renuntat la un moment dat sa mai incerce.

    In liceu, nimeni nu stie ce s-a intamplat cu Echo, iar disparitia ei brusca din anul doi a fost pusa pe seama a tot felul de cauze ipotetice. In prezent, ea poarta numai bluze cu maneca lunga si manusi, speriata ca i s-ar putea vedea cicatricele. Dar prietenele ei o vor inapoi pe Echo cea populara, nu pe fata plina de amaraciune si confuzie de acum. In ceea ce o priveste, singura ei dorinta este sa repare vechea masina a lui Aires, in speranta ca implinirea dorintei fratelui sau ii va mai umple golul din suflet. Asa ca, atunci cand tatal ei refuza sa o ajute, accepta cu bucurie oferta terapeutei ei, aceea de a fi tutorele unui alt elev in schimbul banilor. Numai ca elevul acela e Noah. Noah cel plin de amaraciune impotriva sistemului, cu care a avut de curand un schimb de cuvinte deloc fericit. Noah cel care pare sa fie singurul la fel de distrus ca si ea de absenta normalului. Noah care e pregatit sa faca orice pentru a isi lua fratii inapoi, dar si sa isi depaseasca toate limitele pentru a o avea in viata sa.

 “My father is a control freak, I hate my stepmother, my brother is dead and my mother has … well … issues. How do you think I’m doing?”

“I've already lost a piece of my mind. I can't trust you with what's left.” 

“I watched you battle against the worst memory of your life and I watched you win. Make no mistake, Echo. I battled right beside you.”

“I love you enough to never make you choose.” 

“If you’re scared, tell me. If you need to cry and scream, then do it. And you sure as hell don’t walk away from us because you think it would be better for me. Here’s the reality, Echo: I want to be by your side. If you want to go to the mall stark naked so you can show the world your scars, then let me hold your hand. If you want to see your mom, then tell me that too. I may not always understand, but damn, baby, I’ll try.”

“Wrapping my arms around her, I walked her backward into the brick. “Tell me you chose me, Echo.”
She licked her lips. Those green eyes smoldered, calling me to her. “I chose you.”   

     Ei bine, da, m-am cam intins cu povestitul si e posibil sa fie destul de confuz ce am scris. Pushing the Limits a meritat insa asteptarea. Noah si Echo sunt doua personaje de care chiar m-am atasat fiindca par foarte... reali. Nu fac fata cu brio tuturor problemelor si uneori iau deciziile gresite. Nu se schimba peste noapte. Faptul ca sunt impreuna nu il face dintr-o data pe Noah mai bun sau pe Echo mai putin ratacita. Sunt doua persoane prinse in Sistemului pentru Protectia Copilului, amandoi facand terapie, fara a putea avea incredere totala in psihologul lor, in urma a prea multe dezamagiri. 

     Sunt, de asemenea, doi oameni care trebuie sa isi rezolve problemele neterminate cu trecutul pentru a putea privi in viitor. Bineinteles ca nu fac toate alegerile bune si nu stiu mereu ce sa spuna. Am apreciat foarte mult maturitatea lui Noah in momentul in care a recunoscut fata de el insusi ca e indragostit de Echo. Asta fiindca am citit atatea carti in care personajul masculin se incapataneaza sa nege pana la final si realizeaza miraculos ca o iubeste cand e la un pas sa o piarda. A fost ca o gura de aer proaspat sa nu vad asa ceva. Echo a avut de asemenea momentele ei, in care isi intelege greselile si trece mai departe si in care se confrunta cu trecutul.

     Initial, chiar am vrut sa ii dau acestei carti un 4,5 fiindca ceea ce nu isi putea aminti nu mi s-a parut pe moment atat de puternic. Dar cautand citate pe care sa vi le arat, mi-am dat seama ca nu e asa. Ca probabil eu as fi reactionat mult mai rau decat ea crescand cu o mama bipolara. Si trecand prin lucrurile acelea. Chiar si asa, i-as fi oferit cinci stele, fie si numai pentru acest citat care mi se pare deosebit de puternic.

"Sometimes, life happens." 

    Sper ca n-a iesit chiar asa rau. Aveti vreo preferinta in continuare? Pentru recenzie? Puteti alege orice din slideshowul de mai sus