Recenzie "The Duff" de Kody Keplinger

"The Duff" by Kody Keplinger

    Seventeen-year-old Bianca Piper is cynical and loyal, and she doesn’t think she’s the prettiest of her friends by a long shot. She’s also way too smart to fall for the charms of man-slut and slimy school hottie Wesley Rush. In fact, Bianca hates him. And when he nicknames her “the Duff,” she throws her Coke in his face.

   But things aren’t so great at home right now, and Bianca is desperate for a distraction. She ends up kissing Wesley. Worse, she likes it. Eager for escape, Bianca throws herself into a closeted enemies-with-benefits relationship with him.
Until it all goes horribly awry. It turns out Wesley isn’t such a bad listener, and his life is pretty screwed up, too. Suddenly Bianca realizes with absolute horror that she’s falling for the guy she thought she hated more than anyone.

_______________________________

   Ok... Pentru inceput, nu stiu cat de lunga sau de scurta va fi recenzia aceasta, fiindca am sentimente foarte amestecate in ceea ce priveste cartea respectiva. S-ar putea sa nu pot sa scot mai mult de doua randuri sau s-ar putea sa nu ma pot opri din scris. Oricum ar fi, sa-i dau drumul, nu-i asa?
   Trebuie sa spun ca unul dintre motivele pentru care m-am apucat sa citesc aceasta carte este nota destul de mare de altfel pe care a primit-o pe Goodreads. Desi nu tin intotdeauna cont de asta - gusturile nu se discuta - eram in cautare de carti bune. Asa ca am ales cateva care credeam ca au sansa sa ma tina lipita de telefon ( aceluiasi telefon caruia i s-a stricat touch-ul fiindca am citit prea mult pe el, dar shhh ). Si in mare parte nu am dat gres.
     La prima vedere, The Duff parea exact genul meu de carte. Sunt mare amatoare a acestor tip de romane contemporane, pur si simplu citesc si citesc si citesc, fiindca nu ma pot satura. Si, la inceput, chiar am fost prinsa in poveste. De fapt, o mare parte din carte am fost destul de convinsa ca va merita pana la final.  

   Ce m-a atras cel mai mult a fost exact acest concept. Al prietenul mai putin perfect ( a se lua in considerare ca perfectiunea e relativa ) care il pune pe celalalt in valoare. Fiindca, sa recunoastem, in mare parte defectele celorlalti nu scot in lumina reflectoarelor calitatile noastre sau aptitudinile pe care le avem la adevarata lor valoare, ci puncteaza faptul ca, dintr-un numar relativ mic de persoane, suntem cei mai... reusiti, fiindca nu gasesc alt termen pe moment.
    Nu vreau sa radeti de mine, dar mereu am trait cu impresia ca in grupul meu eu sunt the duff. Si desi a trecut ceva timp de cand am reusit sa trec pragul si sa accept ca nu sunt nici pe departe chiar atat de rea, tot am inteles-o pana la un anumit punct pe Bianca. Un lucru bun la cartea lui Kody Keplinger este exact faptul ca te face sa vezi ca toti traim sub presiunea propriilor defecte si ca nimeni nu te vede perfecta sau imperfecta in acelasi procentaj in care te vezi tu.
    Tehnic vorbind, descrierea cartii spune o mare parte din poveste. Bianca e ceea ce ati numi adolescenta normala a secolului 21, confuza si nesigura, prinsa intre problemele familiale si cele de o natura strict personala, cum ar fi intoarcerea in oras a primului si singurului ei iubit, baiatul in viata caruia nu numai ca nu a fost aceea fata, ci cealalta fata. Iar Wesley, ei bine, Wesley a fost de fapt chiar placut pe langa ea. Da, este ceea ce ati numi fustangiu, dar nu unul incurabil. Are si el problemele lui, dar mai multa ratiune decat Bianca, in orice caz. Trebuie sa recunosc ca din aceasta pseudo-relatie, el e cel pe care l-am agreat.
     De obicei, imi plac personajele imperfecte, care isi fac propriile greseli si invata din ele. Fiindca asta le da viata, nu-i asa? Asta inseamna sa fi real. Dar Dumnezeule mare, Bianca reuseste sa mearga din greseleala in greseala intr-un mod absolut catastrofal. Ce ma deranjeaza cel mai tare este ca, avand aproximativ aceeasi varsta, ar trebui sa o inteleg intr-o oarecare masura, nu e asa? Ii pot percepe nesiguranta si intr-un fel ii inteleg si sentimentul de inferioritate. Dar de aici se cam... rupe filmul.
     E ca si cum toata existenta ei se concentreaza pe fuga de realitate si pe refuzul de a isi infrunta problemele. Unii oameni o fac prin alcool. Altii prin droguri. Sunt persoane care isi concentreaza durerea si furia in lucruri care necesita sentiment, ca arta, si astfel rezulta ceva uluitor. Bianca recurge la sex. Ok. Ok. Sa zicem. Sex cu baiatul care a numit-o in fata duffy. Care era amabil cu ea doar ca sa arate bine in ochii prietenelor ei. Ok. Din nou, ok.
    Apoi, cand exista posibilitatea sa devina ceva real, pune punct si iese cu altcineva. De ce? Din frica. Ca sa fuga de ceva ce ar putea avea consecinte. Si de aici lucrurile au dus la un moment in care am devenit dezamagita de-a dreptul de acest personaj. Fiindca pur si simplu nu ma puteam opri sa ma intreb: Daca Wesley nu ar fi aparut in momentul perfect, atunci... ce?
     Acela a fost punctul in care Bianca a scazut cu adevarat in ochii mei si nu a mai reusit sa se ridice deloc pana la sfarsit. Chiar si in ultima instanta, este impinsa de la spate. Ceea ce mi se pare absolut deranjant. Iar ca sa puna final intregului fiasco, problemele ei nu sunt nici pe departe atat de diferite. Nu este prima persoana ai carei parinti trec printr-un divort. Nu este prima fata nesigura din lume. Singura care mi se pare cu adevarat importanta este cea a tatalui ei. Si ce face Bianca? Inchide ochii, bineinteles.

 “I’m not the Duff,” Wesley said confidently.
 “That’s because you don’t have friends.”
  “Oh. Right.”

     Nu este felul in care fac o recenzie de obicei, stiu, dar pur si simplu trebuia sa incerc sa mai dau afara din dezamagire fara sa ofer si mai multe spoilere decat am facut-o deja.
     Acum, dupa ce mi-am exprimat intr-o oarecare masura nemultumirea, trebuie sa spun ca intr-un fel mi-a placut totusi cartea. Poate fiindca am urmarit un alt tip de personaj? Ori fiindca am urmarit o alta abordare a problemei decat cea care mi se pare mie logica? Sau, poate, asa cum am auzit uneori, mi-a placut conceptul. Si cred ca daca s-ar fi conturat un personaj cu un gram mai mult curaj si cu mai mult respect de sine, sau macar cu incapatanare si mandrie ranita, lucrurile ar fi decurs altfel si ar fi fost o carte cu adevarat buna. Si atunci, de ce spun ca mi-a placut? Exista ceva in stilul lui Kody Keplinger, felul in care scrie, care m-a prins. Acesta e si motivul pentru care am terminat de citit The Duff si pentru care stiu ca o sa ii mai dau o sansa autoarei si o sa citesc A Midsummer Nightmare.
     Stiu ca aceasta carte a avut parte de o multime de recenzii bune. Pe de alta parte, uitandu-ma pe cateva dintre ele sau urmarind unele vloguri pe youtube, mi-am dat seama ca mare parte din ele sunt facute de persoane nu in varsta, dar mai in varsta. Persoane care pot clatina amuzate din cap si spune: Oh, sunt adolescenti. E in regula. Nici eu nu gandeam matur la varsta aceea. Dar, asa cum am mai spus, personajul are aproximativ varsta mea. Iar eu nu as merge pe acelasi drum ca Bianca. Inainte sa imi aruncati o privire superioara si sa imi spuneti ca nu stiu cum as reactiona, ganditi-va ca eu ma cunosc cel mai bine. Ma indoiesc ca lucrurile ar decurge la fel si punct.
     Sincer, chiar nu stiu daca se intelege ceva din aceasta recenzie. Sau ce nota sa ii dau cartii. Sunt, intr-un fel, prinsa la mijloc. Si, dupa cum stiti, de obicei sunt destul de generoasa cu nota maxima, fiindca incerc sa gasesc ceva placut in fiecare roman pe care il citesc. Dar, luand in considerare toate notele pe care le-am oferit, ma tem ca The Duff nu se ridica peste

  

   Intai si intai, imi cer scuze fiindca (IAR!) am lipsit. Da, mai stiti ca va ziceam ca impart un laptop cu tata? Nu s-a gandit sa imi spuna ca nu imi duce doar telefonul la reparat, ci si cealalta legatura a mea cu civilizatia ( niste probleme minore cu ventilatorul, putea sa mai astepte ). Asa ca mi-am primit laptopul inapoi dupa o saptamana in care am facut spume si cum e deja sapte si jumatate duminica dimineata, cum poti incepe lucrurile mai bine decat cu o recenzie? Va reamintesc ca daca doriti recenzia unei carti din slideshow-ul de mai sus, puteti soliticita intr-un comentariu.

Recenzie "Pushing the Limits" de Katie McGarry

    "Pushing the Limits" by Katie McGarry

   No one knows what happened the night Echo Emerson went from popular girl with jock boyfriend to gossiped-about outsider with "freaky" scars on her arms. Even Echo can't remember the whole truth of that horrible night. All she knows is that she wants everything to go back to normal.But when Noah Hutchins, the smoking-hot, girl-using loner in the black leather jacket, explodes into her life with his tough attitude and surprising understanding, Echo's world shifts in ways she could never have imagined. They should have nothing in common. And with the secrets they both keep, being together is pretty much impossible.

Yet the crazy attraction between them refuses to go away. And Echo has to ask herself just how far they can push the limits and what she'll risk for the one guy who might teach her how to love again.

____________________________________________

     Dat fiind ca la ultima provocare postata am intrebat daca aveti vreo preferinta in legatura cu recenziile, iar Dee si-a exprimat dorinta pentru o parere despre Pushing the Limits, am hotarat ca nu pot sa nu ii fac pe plac unui persoane care imi face ziua mai frumoasa cu comentarii frecvente. Asa ca aici sunt, incepand ceea ce sper sa fie un maraton de recenzii, fiindca trebuie sa ajung la zi cu cartile pe care le citesc inainte sa uit toate detaliile interesante.

     Nu o sa mint. Ce m-a atras din prima la aceasta carte a fost coperta, care mi se pare mult mai reusita decat cea de la varianta paperback. Pur si simplu eram intr-o zi pe Goodreads, cautand ceva interesant de citit, si mi-a sarit in ochi. Apoi am vazut descrierea si am devenit imediat curioasa. Sincer, cand astepti cateva luni sa apara o carte, ( mai ales un roman de debut, fiindca nu ai cum sa cunosti stilul autorului, deci nu sti care sunt sansele sa fi dezamagit ) chiar speri sa merite. Am avut asteptari destul de ridicate de la cartea lui Katie McGarry, mai ales datorita notei mari de pe site.

   Cu aproape doi ani in urma, Echo facea parte din trupa de dans. Avea un iubit popular si i se oferise o bursa la una dintre cele mai bune scoli de arta din tara. Cu aproape doi ani in urma, fratele lui Echo era viu, iar ea putea dormi fara cosmaruri, chiar daca parintii ei erau divortati, iar tatal ei insurat cu fosta sa bona. Acum, lucrurile sunt cu totul altfel.

    Aires a murit in razboi. Echo s-a despartit de Luke si de cele mai multe ori nici nu gaseste forta interioara suficienta pentru a lua pranzul in cantina scolii. Nu doarme mai mult de cateva ore pe noapte si e epuizata de eforturile continue pe care trebuie sa le faca pentru a isi multumi tatal. Pentru a simti ca el o iubeste, in ciuda faptului ca ii e atat de greu sa o arate. 

     Din noaptea aceea, Echo a trecut pe la mai multi psihologi decat isi poate aminti. Dar e mai mult decat inutil. Mintea ei pur si simplu refuza sa ii permita acces la informatie, ca si cum stie ca nu o poate suporta. In noaptea aceea, lucrurile nu au iesit bine. Trebuia sa fie o vizita scurta la mama ei. Urmatorul lucru pe care si-l aminteste este ca s-a trezit la spital, cu bratele crestate de taieturi, fara sa aiba nici o idee despre ce s-a intamplat. Mama ei, care aparent a incercat sa o ucida, a primit un ordin de restrictie, iar cei din jur refuza sa ii spuna ce s-a intamplat cu adevarat. Si in singura ocazie cand un psiholog a fortat-o sa isi aminteasca, Echo a suferit o adevarata cadere nervoasa.

     Noah nu a fost intotdeauna pretinsul baiat rau de acum. A fost o vreme in care era popular, in care notele lui erau dintre cele mai bune, in care era vedeta echipei de baschet. O vreme in care parintii lui inca traiau, in care locuia intr-o casa adevarata si in care fratii lui erau alaturi de el. 

    Apoi, ca si in cazul lui Echo, a fost noaptea aceea. Dupa incendiu, sistemul i-a separat. Jacob si Taylor sunt in grija unei familii care planuieste sa ii adopte. Noah a trecut din casa in casa, fara sa stea niciodata prea mult intr-un loc. Acum, cei cu care locuieste il tin pe el si pe celalalt baiat, Isaiah, special pentru banii pe care ii primesc de la stat. Are voie sa isi vada fratii doar rar si sub supraveghere, din cauza unor greseli care nici macar nu sunt greseli cu adevarat, nu ca s-ar obosi cineva sa il creada. Asa ca nu e de mirare ca baiatul inteligent si atletic a renuntat la un moment dat sa mai incerce.

    In liceu, nimeni nu stie ce s-a intamplat cu Echo, iar disparitia ei brusca din anul doi a fost pusa pe seama a tot felul de cauze ipotetice. In prezent, ea poarta numai bluze cu maneca lunga si manusi, speriata ca i s-ar putea vedea cicatricele. Dar prietenele ei o vor inapoi pe Echo cea populara, nu pe fata plina de amaraciune si confuzie de acum. In ceea ce o priveste, singura ei dorinta este sa repare vechea masina a lui Aires, in speranta ca implinirea dorintei fratelui sau ii va mai umple golul din suflet. Asa ca, atunci cand tatal ei refuza sa o ajute, accepta cu bucurie oferta terapeutei ei, aceea de a fi tutorele unui alt elev in schimbul banilor. Numai ca elevul acela e Noah. Noah cel plin de amaraciune impotriva sistemului, cu care a avut de curand un schimb de cuvinte deloc fericit. Noah cel care pare sa fie singurul la fel de distrus ca si ea de absenta normalului. Noah care e pregatit sa faca orice pentru a isi lua fratii inapoi, dar si sa isi depaseasca toate limitele pentru a o avea in viata sa.

 “My father is a control freak, I hate my stepmother, my brother is dead and my mother has … well … issues. How do you think I’m doing?”

“I've already lost a piece of my mind. I can't trust you with what's left.” 

“I watched you battle against the worst memory of your life and I watched you win. Make no mistake, Echo. I battled right beside you.”

“I love you enough to never make you choose.” 

“If you’re scared, tell me. If you need to cry and scream, then do it. And you sure as hell don’t walk away from us because you think it would be better for me. Here’s the reality, Echo: I want to be by your side. If you want to go to the mall stark naked so you can show the world your scars, then let me hold your hand. If you want to see your mom, then tell me that too. I may not always understand, but damn, baby, I’ll try.”

“Wrapping my arms around her, I walked her backward into the brick. “Tell me you chose me, Echo.”
She licked her lips. Those green eyes smoldered, calling me to her. “I chose you.”   

     Ei bine, da, m-am cam intins cu povestitul si e posibil sa fie destul de confuz ce am scris. Pushing the Limits a meritat insa asteptarea. Noah si Echo sunt doua personaje de care chiar m-am atasat fiindca par foarte... reali. Nu fac fata cu brio tuturor problemelor si uneori iau deciziile gresite. Nu se schimba peste noapte. Faptul ca sunt impreuna nu il face dintr-o data pe Noah mai bun sau pe Echo mai putin ratacita. Sunt doua persoane prinse in Sistemului pentru Protectia Copilului, amandoi facand terapie, fara a putea avea incredere totala in psihologul lor, in urma a prea multe dezamagiri. 

     Sunt, de asemenea, doi oameni care trebuie sa isi rezolve problemele neterminate cu trecutul pentru a putea privi in viitor. Bineinteles ca nu fac toate alegerile bune si nu stiu mereu ce sa spuna. Am apreciat foarte mult maturitatea lui Noah in momentul in care a recunoscut fata de el insusi ca e indragostit de Echo. Asta fiindca am citit atatea carti in care personajul masculin se incapataneaza sa nege pana la final si realizeaza miraculos ca o iubeste cand e la un pas sa o piarda. A fost ca o gura de aer proaspat sa nu vad asa ceva. Echo a avut de asemenea momentele ei, in care isi intelege greselile si trece mai departe si in care se confrunta cu trecutul.

     Initial, chiar am vrut sa ii dau acestei carti un 4,5 fiindca ceea ce nu isi putea aminti nu mi s-a parut pe moment atat de puternic. Dar cautand citate pe care sa vi le arat, mi-am dat seama ca nu e asa. Ca probabil eu as fi reactionat mult mai rau decat ea crescand cu o mama bipolara. Si trecand prin lucrurile acelea. Chiar si asa, i-as fi oferit cinci stele, fie si numai pentru acest citat care mi se pare deosebit de puternic.

"Sometimes, life happens." 

    Sper ca n-a iesit chiar asa rau. Aveti vreo preferinta in continuare? Pentru recenzie? Puteti alege orice din slideshowul de mai sus

Book Lovers Challenge (3)

    First of all, in caz ca va intrebati, slideshow-ul de mai sus arata toate cartile la care trebuie sa fac recenzie. Preferinte cu privire la cu ce sa incep?

 

3. Cu care personaj din cărțile citite te asemeni cel mai mult (aveți calități, defecte comune, același mod de a acționa în unele situații etc.) ? Dacă nu ai găsit doar un personaj, poți face un mix de 2-3 și să ne spui ce ai asemănător de la fiecare.

    Surpriza-surpriza, nu m-am putut hotari la un singur personaj. Da, stiu, socant, nu-i asa? Nu sunt foarte sigura ca nici pe cele pe care le-am ales le-am ales bine. Sunt cateva puncte in care ne asemanam, mai mult sau mai putin importante si pe care am sa le impartasesc cu voi. Initial, eram la un pas sa sar peste provocare. Chiar n-aveam idee ce sa scriu. Dar, pana la urma am zis ca nu e posibil sa iasa un post chiar atat de rau. Nu-i asa?     

  Inainte sa intrebati cine e ciudat, la inceput am vrut o poza care sa semene cat de cat cu versiunea mea pentru Sam din Fior. Cum n-am gasit ceva care sa se apropie si am dat peste poza aceasta care chiar imi place, am zis ca e pacat sa se iroseasca. 

    Fiind fata, poate ar fi fost de asteptat sa aleg mai mult personaje femine cu care sa ma identific. L-am ales insa pe Sam pentru sufletul lui de artist, ca sa zic asa. Pentru ca atunci cand citeam am simtit o conexiune profunda cu acest baiat pasionat de literatura, care aspira ca intr-o zi sa scrie un roman si care incerca sa trezeasca in Grace dragostea pentru poezie. Care dadea versurilor sentiment, nu doar sens. L-am ales pe Sam fiindca este fara doar si poate un visator, facand neincetat cocori de hartie, in incercarea de a ajunge la o mie si de a isi castiga o dorinta. L-am ales pe Sam fiindca... nu intelege apelul numerelor si se simte chemat de aceleasi lucruri ca si mine: cele care vin din suflet si care au ca tinta sufletul, nu neaparat mintea.

    Un alt personaj cu care ma identintific este Katy din seria mea paranormal-romance favorita (extra-favorita, mega-favorita, toata-lumea-ar-trebui-sa-o-citeasa-favorita) Lux. Si nu, nu din cauza lui Daemon si a pasiunii pentru el, in caz ca va intrebati. M-am regasit in Katy datorita pasiunii pentru carti si pentru bloguri, dar, mai presus de orice, datorita relatiei ei cu Dee.

   Prin prietenia ei cu aceasta fata, in ciuda atitudinii lui Daemon, in ciuda incercarilor lui de a le indeparta, in ciuda miiici probleme cu extraterestrul de pe alta planeta ( You let the alien out of the bag and the human goes bye-bye - am avut asta saptamanii intregi la status ) Katy mi-a dovedit cat de departe este in stare sa mearga pentru prietenie. ( desi, la momentul actual, nu stiu cat de roz sunt lucrurile intre ele ) 

     In ceea ce ma priveste, relatia ei cu Dee (discutiile serioase si mai putin serioase, lucrurile pe care le fac impreuna) imi aminteste de relatia mea cu prietena mea cea mai buna. Si imi aminteste de asemenea ca as face orice pentru ea. Ca sa fiu clara, ceea ce avem in comun eu si Katy este atasamentul fata de prieteni, care poate merge impotriva a orice. ( nu ma intelegi gresit, am avut si prieteni care atunci cand nu au mai avut nevoie de mine mi-au aratat-o, iar eu am renuntat, fiind in final tot eu vinovata )

    Aveam de gand sa ma opresc aici, dar daca tot m-am apucat. Intr-o oarecare masura ma aseman si cu Bianca, din The Duff. In caz ca va intrebati, nu, nu m-as culca cu un baiat ca sa imi uit problemele si nici nu as iesi din relatie fiindca as realiza ca incep sa fie implicate sentimente. Nu la asta ma refer.

    Ci la faptul ca Bianca este afectata, chiar daca nu vrea sa recunoasca, de cuvintele celor din jur. Si, da, de multe ori ma gasesc si eu in situatia asta. Pun inutil la inima. Nu sunt neaparat mandra de asta, dar e un fapt. In final, chiar daca Bianca nu este personajul meu preferat, trebuie sa spun ca sunt de acord cu reveletia pe care ea o are la final. Macar o data in viata, cu totii credem ca suntem prietenul cel gras, urat si inutil. E un complex prin care trecem toti, dar lucrurile merg mai departe indiferent de asta si trebuie sa inveti sa iti accepti propria persoana.

    Ei, cam asta a fost postul cu numarul trei din Book Lovers Challenge. I hope you guys have fun reading it.

Schimb/Vanzare de Carti

   Asa cum am spus, m-am gandit sa mai vand/schimb din carti ca sa mai... fac loc/achizitionez altele si sa ma plang apoi din nou ca nu e spatiu in biblioteca. Toate sunt noi sau citite maxim o data. Daca doriti sa le cumparati, dati-mi un mail sau un comm pe blog si discutam despre pret. Daca doriti sa facem schimb, la fel. Gasiti lista in permanenta pe pagina Schimb de Carti, dar o postez si aici, poate apare cineva interesat.

1. "Mostenirea" de Katherine Webb

2. "Balciul Desertaciunilor" vol 1 si 2 de V. M. Thakeray - le dau si separat ( editie Adevarul )

3. "Din Rusia, cu dragoste" de Ian Fleming ( editie Gazeta )

4. "Regele Furtunilor" de Amanda Scott ( editie Libertatea pentru femei )

5. "Cercul Secret" vol 1, 2 si 3 - le dau si separat ( editie Bravo )

6. "Jurnalele Vampirilor: Trezirea" de L.J. Smith ( editie Hardcover )

7. "Al patrulea" de Kjell Ola Dahl ( editie Gazeta )

8. "Portretul lui Dorian Grey" de Oscar Wilde ( editie Adevarul )

9. "Romeo si Julieta / Hamlet" de William Shakespeare ( editie Adevarul )

10. "Maestrul si Margareta" de Mihail Bulgakov ( editie Adevarul )

11. "Nunta in Decembrie" de Anita Shreve

12. "Pivnitele Vaticanului" de Andre Gide ( editie Jurnalul - carte de buzunar )

13. "Climate" de Andre Maurois ( editie Jurnalul - carte de buzunar )

14.. "Manastirea din Parma" vol 1 de Stendhal ( editie Jurnalul - carte de buzunar )

15. "Orasele invizibile" de Italo Calvino

16. "Fetita celei de a sasea luni" de Moony Witcher

17. "Misterul sarpelui cu pene" de Moony Witcher
18. "Valurile Iubirii" de Anita Shreve
19. "Cum traiesc mortii" de Will Self
20. "Maigret si domnul Charles" de Georges Simenon
21. "Poker in Infern" de Florian Lafani si Gautier Renault

Book Lovers Challenge (2)

 

2. Povestește-ne ceva despre prima ta recenzie: la ce carte a fost făcută, dacă ți-a fost greu să o scrii și de ce, dacă erai curios/curioasă sau emoționat/ă de părerea cititorilor blogului tău.

   Prima mea recenzie... Nu sunt foarte multe de spus aici. Poate reusesc una dintre postarile acelea concise si dragute care mie nu prea imi ies. Adevarul e recenziile de pe Dressed in Words sunt printre primele pe care le-am facut, nu cred ca am scris mai mult de doua sau trei inainte de acestea, asa ca daca vreti ceva cat mai aproape de inceputuri va puteti uita la ele.

    Dar prima pe care am scris-o vreodata a fost la o carte a autoarei care predomina in biblioteca mea si anume Agatha Christie. Da, stiu, am recenzat prima oara o carte a autoarei mele preferate. Ar trebui sa fiu mai incantata de atat. Asa cum puteti vedea si in imaginea atasata, Dupa Inmormantare a avut onoarea de a fi marea castigatoare a loteriei destinului. ( sunt ironica, da ) Norocoasa de ea. In ceea ce priveste blogul pe care a aparut, el nu mai exista din pacate.

    Nu cred ca am avut mari emotii ( doar uriase ), sincer, citisem destul de multe recenzii inainte asa ca aveam o idee despre ce ar trebui sa scriu, dar eram foarte speriata sa nu divulg cine este criminalul, fiindca, sincera sa fiu, acesta e tot farmecul cartilor Agathei. Cred ca asta m-a facut sa fiu cam zgarcita in detalii, pe vremea aceea nu bateam campii asa bine ca acum.  

    Parerea cititorilor? Sa ma sperie? Dragilor, dar eram terifiata. Nu stiu ce credeam eu ca o sa se intample, fiindca pana si in mintea mea seaca stiam ca nu era chiar asa rau. Dar hei, incepatoare. ( nu ma luati in seama, intre noi fie vorba, parerea cititorilor ma sperie si acum :)) )

    Pai, cam asta ar fi. Povestea primei mele recenzii. Bune vremuri, dar mai bune acum, cand imi impart pasiunea pentru citit cu voi.

  

Ha!

 

Bine, dragilor, va puteti insenina, sterge lacrimile si sari in sus. M-am intors!!! ( da, da, sunt sigura ca exact absenta mea nu va lasa sa va traiti vietile ) Fara alte vizite la tara, unde nu e semnal nici cat sa se deschida messul. Acum sunt la civilizatie, unde ma pot ocupa de bloguletul meu care arata de parca a decedat. ( bietul meu Dressed )

Asta va implica:

- cateva posturi in viteza marca Book Lovers Challenge

- un maraton de recenzii zilele acestea ( am muuullte de facut )

- cateva posturi despre carti, fiindca na, mi-a fost dor sa bat campii

- si poate un concurs cu e-bookuri 

De asemenea, ma gandeam sa fac o lista cu niste carti pe care as vrea sa le vand, daca sunteti interesati. Sunt in mare parte ce am de pe la reviste si ziare in dublu exemplar sau carti de care am fost dezamagita atunci cand le-am citit, dar poate reusesc totusi sa scap de ele.

Si, fiindca tot vorbeam mai sus de recenzii, ma gandeam sa recurg la niste recenzii pe serii ca sa mearga mai redepe. Si poate la niste mini-recenzii pentru cele de care nu am fost prea convinsa ( stiti ca mi-e imi place sa bat campii, dar macar sa nu o fac pe carti care nu merita )

Deci, ma rog, ideea e ca sunt din nou acasa, din nou in posesia unui calculator, din nou cu conexiune si cu dorinta de munca. Ma bucur sa vad ( intelegi ideea ) din nou!

Scuze si iar scuze...

 

Imi pare rau ca in ultimul timp numai postari din astea fac. Problema nu e ca nu vreau sa ma ocup de blog. Numai ca eu si tata cam impartim acelasi laptop ( da, minunatul meu calculator a dat de mult coltul, asterne-se praful pe el in pace ) si el are foarte mult de lucru in perioada asta, asa ca eu nu prea apuc sa intru. In orice caz, abia astept sa ma intorc. Am multe idei, ceva entuziasm si nenumarate recenzii de facut. Sper ca inca sa va gasesc aici cand ma intorc in forta. 

Book Lovers Challenge (1)

 

 1. Cum a început pasiunea ta pentru cărți? Ce romane te-au făcut să iubești lectura și de ce?

    Pai, banuiesc ca ar trebui sa incep cu inceputul. Asta ar insemna o eu de doi anisori care plangea cand tata ii spunea Capra cu Trei Iezi. Si nu radeti! Inca mai cred ca e o poveste de-a dreptul sadica. Apoi, continua cu o alta eu, de cinci ani, caruia acelasi tata gasea scuze ca sa nu ii mai citeasca. ( ma rog, ma rog, chiar era ocupat, dar hei! unicul lui copil avea cinci ani, duuuh ) Revenind, aceasi eu a hotarat ca era timpul sa ia un abecedar si sa isi bata mama la cap sa o invete sa se descurce. Am fost asa mandra cand am reusit sa citesc Mica Sirena de una singura ca am simtit nevoia sa spun tuturor. Dar asa a inceput.
    Prima mea carte a fost, tineti-va cu totii respiratia.... Vrajitorul din Oz. E de asemenea cea la care m-am intors de multe ori in timpul ultimului meu an de gradinita si al primului de generala. Bineinteles ca mai citeam si altceva. Basme Nemuritoare, Colt-Alb, Cuore, ma rog, ce citeste de obicei un copil la varsta aceea. Dar aceasta este cartea pe care am tot citit-o, si citit-o si citit-o. Cea pe care am lecturat-o mai intai pe litere si cu voce tare, apoi pe silabe si intr-un final in gand si cursiv. Pe care cred ca o voi citi si eu copilului meu. Sau pe care il voi determina sa citeasca in aceeasi metoda in care m-a determinat pe mine tata. Cine stie, poate daca nu ar fi fost asa ocupat nu as mai fi avut astazi acea biblioteca frumoasa pe care o am acum. Asa ca tu, cel care il faceai pe tata sa lucreze peste program si sa fie obosit cand ajungea acasa, accepta te rog recunostinta vesnica a unei cititoare.
   Pasiunea mea a continuat. N-am avut calculator pana in clasa a patra, n-am avut internet pana intr-a sasea. Si, stiti, cand am avut in sfarsit internetul, nu l-am folosit ca sa ma joc non-stop sau ca sa pierd timpul, ci ca sa citesc ficuri, apoi alte ficuri, apoi si mai multe ficuri. Ceea ce a dus la faptul ca am inceput sa scriu proza. Mi-am imbunatatit vizibil poezia pentru ca am descoperit oameni care nu te criticau fiindca versurile tale nu aveau nimic din Eminescu. Fiindca am descoperit persoane oneste, care nu aveau de ce sa imi spuna the sugarcoat version. 

     Apoi, bineinteles, desi doar de curand, am inceput sa caut serios pe Goodreads si sa citesc ebook-uri, fapt care mi-a imbunatatit engleza si m-a convins mai mult decat orice sa dau examenul Cambridge. Mi-a trezit dorinta de a traduce si eu carti intr-o buna zi. De ce va spun toate astea? Fiindca vreau sa intelegi impactul pe care l-a avut lectura in viata mea. Daca nu as fi inceput sa citesc, nu as avea nici unul dintre visele mele de astazi. Nu as fi eu. Am fost agatata de carti inca de la acel abecedar pe care l-am deschis la cinci ani. Am uneori, ca oricine cred, perioade in care nu pot deschide o carte. Dar mereu si mereu ma intorc la ele. Nu pot sa rezist mult fara. Today a reader, tomorrow a leader? I really hope it's Today e reader, tomorrow a writer. Multi ma considera plictisitoare si fac ochii mari cand le spun ca imi place sa citesc. Personal, ma sperie un pic toti oamenii aceia care spun ca nu ar deschide o carte nici morti. Sau care recunosc ca ultima carte citita a fost Amintiri din Copilarie acum N ani cand i-a obligat invatatoare. Serios? Si cam ce-ati facut cu viata voastra intre timp? De curiozitate.

     Vorbind de cartile care m-au facut insa sa iubesc cu adevarat lectura, nu voi fi atat de originala in raspuns. Fiindca sunt convinsa ca nu sunt singura a carei copilarie a fost dictata de Jo Rowling. Da, da, da. Iubesc Harry Potter. Nu atat filmele, desi si ele imi plac, cat cartile. Si n-am sa uit niciodata ziua in care am cumparat prima carte din aceasta serie. Si a fost atat de intamplator, incat n-am sa uit niciodata ca era sa trec pe langa romanele mele de suflet fara sa le iau in seama. Adevarul e ca eram in vacanta la mare, iar primul meu volum provine de la unul din acele chioscuri de pe plaja. Va dati seama cat ii poate placea o carte unei fetite de opt ani incat sa o termine in doua zile? Tinand cont ca inca nu aveam viteza cu care citesc acum, la vremea respectiva am fost mai mult decat mandra de mine. Cert e ca m-am indragostit de la prima pagina, iar pana la finalul saptamanii, cand am venit acasa, eram deja la jumatatea volumului trei. 

   Partea grea a fost asteptarea dintre volume, dar hei! ce nu face un fan. Pentru cei dintre voi care nu stiti, desi ma indoiesc ca existati si daca existati e timpul sa puneti mana pe cartea aceasta, Harry Potter e mai mult decat o poveste impartita in sapte volume. E despre pierdere, prietenie si dragoste. Despre bine si rau si sacrificiile pe care le implica. Despre cat de fericit poti fi intr-un moment pentru ca in urmatorul totul sa se spulbere. Despre cum sa nu te dai batut si sa faci alegerea dificila, oricat de dureroasa este pentru tine si pentru altii, pentru ca de multe ori e cea corect. Despre a alege binele pe termen lung in locul sigurantei de moment. Asta a insemnat si inseamna pentru mine. O lectie de viata. Am crescut cu aceste carti. Mi-a trebuit mult ca sa vad dincolo de aparente. Cat de adanca e de fapt aceasta serie. Joanne Rowling, spre deosebire de alti autori de fantasy, nu mizeaza pe o poveste de dragoste. Nu merge pe mana unui triunghi amoros. Nu scoate o romanta in lumina reflectoarelor pentru a continua sa vanda romane pentru ca cititori vor sa afle cu cine va ramane protagonistul. Ea vorbeste despre prietenie. Despre cum perseverenta si incapatanarea la egalitate cu curajul constituie calitati de nepretuit. Despre cum, in cele mai negre momente ale vietii, cineva trebuie sa aprinda lumina pentru a gasi drumul inapoi spre fericire. Eu una stiu ca nu m-am plictisit nici o secunda. Am continuat sa citesc cu sufletul la gura si am fost alaturi de Harry pana in ultimul moment.

    Si adevarul e ca ma intorc. Mereu ma intorc. Din timp in timp, rasfoiesc si recitesc aceste romane. E ca o revenire acasa si ca o intoarcere la copilarie. Dau o pagina si deodata sunt din nou o fetita de opt ani, cu arsuri de la soare, intr-un pat dintr-o camera de hotel care pur si simplu nu se poate satura. Stau din nou intr-un balansoar ruginit, intr-un balcon, aproape de miezul noptii si de fapt patrund in Camera Secretelor alaturi de un baietel care nu are cunostintele unui mare vrajitor, ci doar dorinta de a ajuta si suficient curaj pentru a intra cu capul inainte in probleme. Asa ca, spuneti-mi, cum as putea sa nu spun ca Harry este cel mai drag prieten al copilariei mele? Cand el a insemnat mai mult decat majoritatea persoanelor reale cu care am intrat in contact? Cand el inca inseamna?

     Cam asta a fost. E o istorisire lunga pe care ma indoiesc ca o va citi cineva. Dar asta e adevarul. Mai sunt autori care mi-au retrezit dragostea pentru citit? Da. Dar daca i-o datorez cuiva, aceea este Rowling. Iar daca exista un baietel brunet si slabut care sa imi aduca zambetul pe buze ca nimeni altul, el este si va fi mereu Harry Potter, baiatul care a supravietuit, dar care s-a dus sa moara pentru un bine pe care nu credea ca va apuca sa il mai vada.

  

You know. The important things.

Book Lovers Challenge

Stiu ca e un pic cam tarziu, dar am fost plecata mai mult decat credeam si nu am apucat sa postez inca despre aceasta minunata idee a fetelor de pe Walking on Letters . Si cum imi doresc foarte mult sa particip aveti aici si regulile, cu scuzele de rigoare pentru intarziere. Iertati-maaaa.

  

~Reguli~

- fă o postare cu regulile şi provocările

- pentru fiecare provocare vei face o postare, în care vei răspunde mai pe larg. Un mic articol. (acolo unde este cazul, sunt și provocări în care doar trebuie să ne arăți o imagine)

- ideal ar fi să faci câte o provocare la fiecare 1-2 zile, dar dacă unele necesită mai mult timp sau imaginație, poți pe acelea să le pui și după 3-5 zile maxim. 

- nu ai voie să faci mai multe provocări într-o zi. 

- pune câte o imagine drăguţă pentru postările în care trebuie să dezbaţi un anumit subiect. 

- poți sări peste unele provocări, dar nu cred că vei face asta. Cu siguranță ți se par interesante și îți plac, iar vizitatorii tăi ar dori să îți afle părerea despre toate.

- dacă doreşti, pune la începutul fiecărei postări imaginea ”Book Lovers Challenge”, pentru ca cititorii tăi să știe despre ce e vorba.

- până pe 1 august ai timp să te gândești la rezolvarea provocărilor, și să le dai mai departe și celorlalți iubitori de cărți pe care îi cunoști. Anunță-i printr-un comentariu. După 1 august poți să începi să postezi prima provocare.