Earth, Fire, Air, Water – they are more than you dream.
As an air Elemental, 17-year-old Emily Morgan doesn’t have much power. That’s okay—she knows what happens to kids who do.
Like Michael Merrick. He’s an earth Elemental, one with enough power to level cities. Which makes him sexy. Dangerous. And completely off limits. At least according to Emily’s family.
But her summer job puts her in close contact with Michael, and neither of them can help the attraction they feel. When forces of nature like theirs collide, one misstep could get someone killed. Because Emily’s family doesn’t just want her to stay away from him.
They want him dead.
As an air Elemental, 17-year-old Emily Morgan doesn’t have much power. That’s okay—she knows what happens to kids who do.
Like Michael Merrick. He’s an earth Elemental, one with enough power to level cities. Which makes him sexy. Dangerous. And completely off limits. At least according to Emily’s family.
But her summer job puts her in close contact with Michael, and neither of them can help the attraction they feel. When forces of nature like theirs collide, one misstep could get someone killed. Because Emily’s family doesn’t just want her to stay away from him.
They want him dead.
_______________________________________________________
Nu prea gasesc mare lucru de care sa ma leg cu privire la Elemental. In realitate, ce e de spus despre o carte de cincizeci de pagini, 0,5 intr-o serie, care practic explica inceputul intregii povesti? Pai, ar trebui sa fie multe. Dar eu sunt un pic in pana de idei, ca sa zic asa.
Poate ca daca as fi citit intai Storm, Elemental ar fi insemnat raspunsul la multe intrebari pe care mi le-as fi pus pe parcurs si ar fi fost o usurare sa pot in sfarsit sa ma lamuresc. Asa, e doar o poveste care m-a lasat confuza pana cand o sa ii lecturez continuarea si o sa pun in ordine in mintea mea anumite aspecte. Nu va fi o recenzie lunga. Nu sunt multe despre care sa pot sa vorbesc.
Brigid Kemmerer ne deschide portile unui oras. Un oras in care oamenii au control asupra elementelor. Puteri. Puteri ce nu trebuie sa depaseasca limite. Si atunci cand se intampla, atunci cand cineva e suficient de inzestrat incat sa controleze aspecte ale naturii in feluri in care ceilalti nu reusesc, e considerat periculos. E temut. Judecat. Evitat. Stigmatizat. Fatis tolerat. Dar pe la spate, cu totii cred ca trebuie eliminat. Fara discutii.
E situatia lui Michael Merrick. El nu are decat optsprezece ani si o putere asupra pamantului care depaseste granitele normalului. Cei ca el isi pot lua de obicei forta din sol. Asta e limita puterii lor. Dar limita darului lui Michael? Nici macar el nu stie. Cand familia sa s-a mutat in comunitatea in care locuiesc acum, a fost incheiata o intelegere. Ceilalti il vor tolera pe Michael atata timp cat nimeni nu va fi ranit. Cat va ramane sub control. Cat nimic rau nu se va intampla. In realitate insa, lucrurile nu sunt asa. Cei care ii stiu adevarata natura se tem de el. Il urasc. Il vor mort. Si ii vor forta tot autocontrolul in incercarea de a-l face sa rabufneasca. De a ceda si de a-i rani. De a-si folosi in orice fel forta superioara. Singura dorinta a lui Michael e sa plece, cu toate ca stie ca nu poate ajunge prea departe. Iar singurul sfat pe care parintii i-l pot da este sa indure totul. Si sa ii evite pe cei care il provoaca. Intrebarea e cum sa sa faca asta, atata timp cat ei sunt cei care il cauta?
In familia lui Emily Morgan, toti il urasc pe Michael, de la parintii ei la fratele sau mai mic, Taylor. A fost crescuta sa il considere periculos si gata sa scape oricand de sub control. In jurul ei, mereu se vorbeste despre problema Merrick si despre cum aceasta ar trebui rezolvata. Dar tot ce isi doreste Emily e sa scape din toata aceasta patura sufocanta de ura. De asta are nevoie disperata de slujba ei de vara la complexul sportiv. Parintii nu i-ar da niciodata bani pentru un apartament si cheltuieli, dar ea vrea sa se mute la New York si sa isi incerce norocul pe Broadway. In realitate, reusita nu conteaza atat de mult. Un loc nou si o noua existenta. Asta e ceea ce ii trebuie.
In ceea ce o priveste, Emily poate controla aerul. Nimic special, insa. Uneori isi doreste sa aiba mai multa putere. Apoi isi aminteste ce se intampla cu copii inzestrati si renunta la gandurile ei. Noul sau serviciu e plictisor si pustiu. Asta pana cand acolo isi face aparitia Michael Merrick, murdar, raspandind un parfum care ii aminteste de vara si avand in mana o bata de baseball. Primul ei impuls e sa se ascunda sub tejghea. Si, desi reuseste sa isi infranga dorinta asta, il ataca cu o crosa de golf chiar daca el nu face nici o miscare impotriva ei. A fost crescuta sa se teama, pana la urma.
Michael uraste familia ei, dar fata nu e deloc previzibila. Ii spune intr-adevar tatalui ei ca el a fost acolo si asta ii creaza neplaceri. Dar cum se face ca a tainuit micul incident care implica puterile lui? Sau faptul ca el continua sa isi faca aparitia la complexul sportiv chiar daca i s-a spus ferm sa nu se mai duca acolo?
Pe de alta parte, Emily incepe sa puna la indoiala tot ceea ce a auzit vreodata. Ura nu vine de la Michael, ci de la ceilalti, care nu pot intelege cu adevarat ca el nu reprezinta un pericol. Da, e morocanos si batjocoritor. O ia in ras. Iar ea nu ii poate intelege toate reactiile. Dar Michael nu e atat de rau. Iar cand el este pus intr-o situatie dificila, ce e pe jumatate vina ei, trebuie sa ii sara in ajutor.
Citate:
He leaned in. “I come here every Wednesday and Friday.” Emily nodded. “You going to try to kill me every time?”
“I need this job,” she said, her voice full of false bravado. Like she’d had to dare herself to walk out here.
“Maybe you shouldn’t try to kill your customers, then."
“Maybe you shouldn’t try to kill your customers, then."
“I know you think you’re alone, Michael, but you’re not. Your father and I love you. Your brothers love you—”
He snorted. “Don’t be so sure about that. I caught the twins trying to write on my face with a Sharpie at three a.m. the other day.”
He snorted. “Don’t be so sure about that. I caught the twins trying to write on my face with a Sharpie at three a.m. the other day.”
“Are you still afraid of me?” She shook her head. “Good.” And he leaned over and kissed her.
“Come on. My brother could hit off this machine when he was eight.” She made a face. “Now I feel better.”
Cum spuneam, ai nevoie de mai mult ca sa te lamuresti ce e cu adevarat cu seria aceasta. Dar pare promitatoare si planuiesc sa citesc Storm cat mai curand. Asa ca desi oscilam daca sa ii acord mai multa incredere sau sa ii dau un 3,5 o sa risc totusi.
Nota: 4/5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu