Quote #4

 

"Aproape am atins paradisul meu, caci paradisul altora nu ma intereseaza."   

                                                                                    La rascruce de vanturi

Recenzie "Obsidian"

 

 "Starting over sucks.When we moved to West Virginia right before my senior year, I'd pretty much resigned myself to thick accents, dodgy internet access, and a whole lot of boring.... until I spotted my hot neighbor, with his looming height and eerie green eyes. Things were looking up.And then he opened his mouth.Daemon is infuriating. Arrogant. Stab-worthy. We do not get along. At all. But when a stranger attacks me and Daemon literally freezes time with a wave of his hand, well, something...unexpected happens. The hot alien living next door marks me.You heard me. Alien. Turns out Daemon and his sister have a galaxy of enemies wanting to steal their abilities, and Daemon's touch has me lit up like the Vegas Strip. The only way I'm getting out of this alive is by sticking close to Daemon until my alien mojo fades. If I don't kill him first, that is."

___________________________________________________________________

   Asa ca asta sunt eu incercand sa imi adun gandurile si sa vorbesc despre "Obsidian". Pentru ca, stiti (adica nu stiu daca stiti, dar va spun eu) e greu. De aseara, de cand am terminat, m-am blocat pe "wow" si nu prea stiu ce altceva sa zic. Fiindca e "wow". Si acum probabil par cam idioata.

    Cred ca pot sa incep spunand ca a fost pura intamplare ca am pus mana pe carte si ca, daca nu ar fi fost acel concurs fulger pe blogul "I'm wide awake" , recenzia aceasta nu ar fi aparut prea curand pe aici (iar eu nu as fi capatat inca o obsesie extrema cu care sa imi innebunesc prietenii, dar asta e cealalta parte a discutiei, care ma priveste personal). Asa ca mii de multumiri pentru sansa de a o citi si de a o adora. Nu imi amintesc de cand nu am mai fost atat de prinsa intr-o carte.

     Ceea ce m-a cucerit de la bun inceput a fost atitudinea lui Katy. Ceea ce e dubios. De ce? Ei bine, pentru ca eu, de obicei, sunt cam rautacioasa cu majoritatea personajelor feminine. Si asta numai din cauza obiceiului lor prostesc de a se topi in fata perfectiunii ( de altfel relative) a tipului, de a se lasa umilite fara sa riposteze si de a fugi intr-un coltisor sa mai verse o cutremuratoare lacrima plina de mila pentru propria nenorocire. Nu ma intelegi gresit, si eu plang de frustrare uneori. Dar frustrarea e diferita de autocompatimire. Si nu am nimic cu dragostea, absolut nimic, dar cred ca nu are legatura numai cu cat de bine arata respectivul. Si mai am convingerea ca in viata reala faptul ca esti o fetita neajutorata nu ti-l aduce intotdeauna alaturi pe asa numitul "baiat rau", care printr-o stranie coincidenta ori e un tip neinteles, ori stie sa fie bun numai cu tine. Vezi sa nu. 

     Asa ca da, am o slabiciune pentru Katy. Una mare de tot, asa cum am si pentru Tris din "Divergent", de altfel. Fiindca fata are caracter si principii si inteligenta. Prima dovada? Atunci cand, la trei ani dupa moartea tatalui ei, mama sa nu mai suporta viata in apartamentul in care traisera ca o familie si hotaraste sa se mute in Virginia de Vest pentru a o lua de la capat, Katy lasa deoparte mofturile de adolescenta si incearca sa se acomodeze asa cum poate. Pentru mine, a fost intaiul semn ca ea nu o sa fie un personaj pe care sa il critic aspru. Nu stiu daca pot sa explic exact de ce. Doar ca mi s-a parut o dovada de maturitate si de intelegere de care nu stiu cati dintre noi am fi cu adevarat capabili. La urma urmei, nu lasi in urma doar o casa, ci o viata.

     Katy e ceea ce ai numi o persoana normala. Nu este cea mai tacuta din grup, dar nici cea care iese in evidenta. Are rezultate bune la scoala. Adora cartile (are chiar si un blog cu recenzii). Incearca pe cat posibil sa fie responsabila si sa nu isi ingrijoreze mama care cu greu zambeste de cand si-a pierdut sotul. Si aici, in Virginia de Vest, unde o zi in care internetul merge asa cum trebuie este mai buna decat ziua in care cel mai dragut baiat din scoala pare sa te placa, viata ei incepe sa urmeze alt curs. (fiindca daca n-ar fi asa, cartea n-ar avea rost, nu?)

    Daemon Black (mai vede cineva ceva ironic aici?) este intr-adevar enervant. Ironic. Nepoliticos. O trateaza de sus. O poate face sa il urasca atat de mult incat sa isi doreasca sa il injunghie. Dar in momentul in care il vede prima oara, atunci cand ii bate la usa doar pentru o simpla intrebare, cand se trezeste fata in fata cu pieptul lui gol si ramane cu gura intredeschisa, Katy nu stie toate astea. Asa ca dureaza un pic sa se adune. Si cand intr-un final o face, reactia ei e decisiva pentru felul in care ei doi se vor comporta unul in preajma celuilalt pe tot parcursul cartii. Poate ca nu ar mai fi vorbit niciodata dupa ziua aceea. Dar Katy devine prietena cu sora lui, iar lui Daemon chiar nu pare sa ii placa situatia si e dispus sa faca orice ca aceasta sa se incheie. Nu ca ei i-ar pasa prea mult de asta. 

    Totusi, asa cum reiese pe parcurs (dupa ce Dee ii ascunde cheile de la masina lui Daemon doar pentru a-l face sa petreaca putin timp cu Katy pentru a o cunoaste mai bine si dupa ce Daemon ii salveaza de cateva ori viata, in treacat fie spus), nici el nu este un ticalos atat de mare precum pretinde. Are momentele lui sensibile, in care ceea ce spune chiar pare profund si adecvat. Numai ca si compenseaza din plin cu momente opuse acestora, ceea ce nu il face sa castige prea multe puncte bonus din partea ei. 

    Atunci cand afla adevarul, anume ca vecinii sai sunt extraterestrii, fiinte nascute din lumina, capabile sa faca lucruri pe care nici nu si le putea imagina, Katy cedeaza primului instinct (normal de altfel): acela de a o lua la fuga in incercarea de a lasa toata nebunia in spate. Doar ca asta nu se poate si, odata ce afla explicatiile pe care si le doarea, hotaraste ca prietenia ei cu Dee nu merita sacrificata. Numai ca acum trebuie sa stea mult timp in preajma lui Daemon. Se pare ca, salvandu-i viata, el a lasat asupra ei o "urma de energie" care i-ar putea atrage prin preajma pe cei de pe planeta Arum, fiinte ale intunericului care le-au distrus planeta si al caror unic scop este sa ii omoare si sa le absoarba puterile. Iar pana cand aura lui Katy nu va mai lumina precum un pom de Craciun, ea nu poate sta prea mult timp singura.

     Ceea ce mi-a placut in mod special la relatia celor doi a fost exact fapul ca nu prea e o "relatie". Daemon e ferm convins ca sa te indragostesti de o muritoare e inutil si periculos ( iar dupa tot ce pare sa se fi intamplat cu Dawson, eu nu il pot invinui ). Plus, chiar daca nu ar crede asta, comportamentul lui nu il pune chiar in lumina reflectoarelor in ceea ce o priveste pe Katy. Ceea ce au ei doi e o legatura de tip "soarece-pisica", numai ca rolurile lor nu sunt niciodata bine definitivate. Se ataca in mod constant si nici unul nu vrea sa lase de la el. Katy stie ca e o diferenta intre "a placea" si "a dori". Si de cand l-a cunoscut pe Daemon, stie si ca prezenta unei stari nu e conditionata de existenta celeilalte. Exista acolo, in spatele mastii, acel Daemon care apare uneori si pe care l-ar putea iubi. Dar el e mult prea des obstructionat de acela care ar face orice pentru familia lui. 

            Citat:

 “I’ve always found that the most beautiful people, truly beautiful inside and out, are the ones who are quietly unaware of their effect.” His eyes searched mine intently, and for a moment we stood there toe to toe. “The ones who throw their beauty around, waste what they have? Their beauty is only passing. It’s just a shell hiding nothing but shadows and emptiness.”

     Desi sunt multe pasaje amuzante in carte, am luat citatul dintr-unul din momentele profunde ale lui Daemon. Rare, dar bune, zic eu. Ceea ce am scris mai sus e invalmasit si fara sens probabil (si imi cer scuze pentru asta), dar, fiind vorba de "Obsidian", ma indoiesc ca voi face vreodata o treaba mai buna. Ce vreau sa spun clar si ferm: este o carte extraordinara. Nu e deloc grabita, ba chiar evenimentele sunt atat de normal intinse in timp si spatiu incat vei fi surprins. Personajele sunt superbe si e imposibil sa nu le iubesti. Momentele de conversatie Daemon-Katy sunt mortale, constituie deliciul cartii si te vor face sa razi cu lacrimi. Dar, pe langa toate astea,intriga este ingenioasa si bine gandita. La inceput, nu vei intelege de ce el e atat de pornit impotriva apropierii dintre ea si Dee. Sau de ce face tot posibilul sa o indeparteze. Dar, pe parcurs, totul devine un pic mai clar si incepi sa vezi care e adevarul. Actiunea nu te va plictisi si, iti spun, vei sta lipit de pagina sau de monitor si la ora patru dimineata ( asa ca mine ). Iar finalul? Va fi surprinzator si amuzant, exact asa cum mi-as fi inchipuit ca trebuie sa se termine. Altfel, as fi fost dezamagita si mi s-ar fi parut ca nu se potriveste cu caracterul lor. Asa ca aceasta fiind spuse, Jennifer Armentrout, bun venit printre autorii mei preferati.

Nota: 5+/5

     

Concurs pe blogul "Nervi de toamna"

 

Pe blogul "Nervi de toamna" ne place sa ne gandim la voi. Asa ca va oferim lucrul care ne apropie cel mai mult: cartile. Din nefericire, de data asta nu vorbim de volume stufoase, cu pagini fragile, ci de surorile lor digitale, care uneori ne sunt mai accesibile din multe puncte de vedere. 

Asa ca daca va doriti sa castigati, tot ce trebuie sa faceti e sa intrati AICI si sa urmati instructiunile. Iar apoi, sa va faceti rezerve de speranta si de rabdare si sa asteptati sa afisam rezultate. Iar daca nu reusiti din prima, la noi exista mereu si o data viitoare.

Music from my heart (#3)

"Maybe this just means that I'm not drunk enough."

In vizita (#2)

Ultima data, am prezentat "Saving June". Acum, o alta carte pe care eu, una, chiar as dori sa o citesc.

 

"Forget you" de Jennifer Echols

De ce nu poti alege ce sa uiti... si ce sa iti amintesti?

Sunt multe lucruri pe care Zoey ar vrea sa le uite. Cum tatal ei si-a lasat prietena de douazeci si patru de ani insarcinata. Ca teama sa ca intregul oras va afla de caderea nervoasa a mamei sale. Sau pe Doug, baiatul rau, chipes si intunecat care o ironizeaza la scoala. Simtind ca viata ei este pe cale sa devina un complet dezastru, Zoey reactioneaza in singurul fel pe care il cunoaste: folosind faimoasa ei atentie pentru detalii cu scopul de a deveni fiica perfecta, eleva perfecta si iubita perfecta pentru ultra-popularul jucator de fotbal, Brandon.

Apoi, Zoey este prinsa intr-un accident de masina si a doua zi exista ceva ce nu isi poate aminti - noaptea precedenta. A fost cu Brandon, asa cum planuia? Si daca asta s-a intamplat, de ce pare el sa o evite? Si de ce Doug - dintre toti oamenii - se poarta dintr-o data ca si cum ceva semnificativ s-a petrecut intre ei doi?

Cu greutate, Zoey isi poate aminti ca Doug a scos-o din carcasa masinii. Dar el continua sa se refere la acea noapte ca si cum asta nu a fost tot, iar pe ea o ingrozeste sa admita ca, in ceea ce o priveste, momentul acela este alb.

Apoi, Zoey cea controlata si meticuloasa pierde cu rapiditate controlul asupra detaliilor ce ii alcatuiesc existenta perfecta - o existenta care acum pare ciudat de lipsita de prezenta lui Brandon si, in acelasi timp, ciudat de plina de cea a lui Doug.

In curand la Leda

 SPULBERA-MA (ATINGEREA LUI JULIETTE vol.1)

 

„NU MĂ POŢI ATINGE”,
îi şoptesc.

MINT,
e ceea ce nu-i spun.

EL MĂ POATE ATINGE,
e ceea ce n-o să-i spun niciodată.

TE ROG, ATINGE-MĂ,
e ceea ce vreau să-i spun.

Dar când oamenii mă ating, se întâmplă anumite lucruri.

Lucruri ciudate.

Lucruri rele.

LUCRURI FATALE.

Nimeni nu ştie de ce atingerea lui Juliette e fatală, dar Restauraţia şi-a făcut planuri legate de ea. Planuri de a o folosi ca pe o armă.
Însă Juliette are propriile ei planuri.
După o viaţă lipsită de libertate, ea descoperă în sfârşit forţa de a se răzvrăti pentru prima oară şi de a-şi găsi un viitor alături de cel pe care crezuse că-l pierduse pentru totdeauna.

In curand cu Bravo Girl

 

Traducere din limba engleză de: Adrian Deliu
ISBN: 978-973-102-382-3
Nr pagini: 256
Format: 10,5 x 17,5 cm
Aparitie: 2012

Pret: 10.99 lei

Singurii prieteni ai lui Cass McKenna, o fată de şaisprezece ani, sunt fantomele. Nu sunt deloc complicate, poţi avea încredere în ele, plus că pot afla secretele compromiţătoare ale celor din jur… iar lui Cass îi place să ştie totul despre colegii ei îngâmfaţi.
Asta până când Tim, cel mai popular elev din şcoală, îi descoperă secretul şi, spre marea ei surpriză, îi cere ajutorul. Să fie aceasta cea mai bună ocazie pentru Cass să se împrietenească din nou cu cei vii…?

CELE PATRU MICUŢE MINCINOASE SUNT DEPARTE DE A FI FETE BUNE! AFLĂ CE ASCUNDE HANNA!

 

MICUŢELE MINCINOASE ŞI SECRETELE LOR Partea 1: SECRETUL HANNEI
Ediţie de buzunar distribuită pe 8 mai împreună cu revista Bravo

În Rosewood, Pennsylvania, e vacanţă…
Toată lumea se relaxează, dar mai ales Hanna, Emily, Aria şi Spencer. Ucigaşul lui Alison este la închisoare, iar A. a murit. Şi totuşi… în oraş a apărut o nouă ameninţare.

Eu! Sunt noua A. şi stau la pândă.
Regula numărul unu: să-ţi cunoşti prada! Aşa că sunt cu ochii zi şi noapte pe Hanna, Emily, Aria şi Spencer. De regulă, în vacanţă se-ntâmplă multe lucruri ciudate şi totul rămâne secret. Dar… ia ghiciţi!
Da, eu văd totul. Iar acum vă voi dezvălui toate secretele micuţelor mincinoase.

*

Să-ncepem cu Hanna… Prietenul ei loial, Lucas, pleacă în vacanţă împreună cu familia. Rămasă singură, Hanna merge pe furiş la fitness, încearcă să-şi facă o nouă prietenă şi visează la o întâlnire personală cu antrenorul ei. Ce se întâmplă în cele din urmă cu toate acestea?
Deşi Hanna se străduieşte să ţină secret, eu am aflat şi vă spun şi vouă…

Cartea are 176 de pagini, format paperback, 10,5×17,5 cm. Preţul cu revista Bravo din 8 mai 2012 va fi de 10,99 lei.

FRAGMENT

NEFERICITA HANNA

Pentru o fată aşa-zis populară, Hanna ar trebui să mai ia nişte lecţii ca să înveţe cum să fie mai detaşată. Găurile din armura ei de fată cool sunt mai vizibile decât parfumul de liliac al lui Kate. E disperată ca tatăl ei să-i acorde atenţie, e nesigură în dragoste şi are mare nevoie de o nouă prietenă foarte bună (hm, a încercat chiar şi să iasă în oraş cu Kate). Dar teama ei cea mai mare, mai apăsătoare şi mai delicată e asta: că va face o mişcare greşită şi va redeveni ratata grăsană şi urâtă care era în clasele mici.
Poate că mă voi îngriji să-i transform cel mai urât coşmar în realitate. Kate poate că are un motiv să-şi pecetluiască gura – cu care l-a sărutat pe Moş Crăciun –, dar eu, nu. Şi sunt atâtea lucruri pe care aş putea să le povestesc altora! Despre cum a flirtat cu Vince şi cum l-a pierdut în faţa lui Dinah, despre tabăra grăsanilor sau incidentul cu fursecurile. Şi ăsta-i numai vârful aisbergului. Dacă dezvălui totul – vomatul forţat, minciunile, senzaţia paranoică jenantă că Mona nu a murit, ci aşteaptă s-o calce din nou cu maşina –, întreg Rosewood-ul va afla cât de dusă cu pluta e Hanna. Şi noi ştim cu toţii unde e locul nebunilor: la Azilul din Addison-Stevens. Bucură-te de blugii de mărimea doi cât îi mai ai, Hanna dragă, cămaşa de forţă i se potriveşte la fel de bine oricui…
De una m-am ocupat; mai am trei. În curând o să trecem la domnişorica Emily Fields, blocată în Rosewood cu familia ei, mare iubitoare de Crăciun. Şi, chiar dacă Emily va împodobi coridoarele plină de voioşie, Crăciunul ei nu va fi nici pe departe fericit. Ho, ho, ho!

A.