Recenzie "The Duff" de Kody Keplinger

"The Duff" by Kody Keplinger

    Seventeen-year-old Bianca Piper is cynical and loyal, and she doesn’t think she’s the prettiest of her friends by a long shot. She’s also way too smart to fall for the charms of man-slut and slimy school hottie Wesley Rush. In fact, Bianca hates him. And when he nicknames her “the Duff,” she throws her Coke in his face.

   But things aren’t so great at home right now, and Bianca is desperate for a distraction. She ends up kissing Wesley. Worse, she likes it. Eager for escape, Bianca throws herself into a closeted enemies-with-benefits relationship with him.
Until it all goes horribly awry. It turns out Wesley isn’t such a bad listener, and his life is pretty screwed up, too. Suddenly Bianca realizes with absolute horror that she’s falling for the guy she thought she hated more than anyone.

_______________________________

   Ok... Pentru inceput, nu stiu cat de lunga sau de scurta va fi recenzia aceasta, fiindca am sentimente foarte amestecate in ceea ce priveste cartea respectiva. S-ar putea sa nu pot sa scot mai mult de doua randuri sau s-ar putea sa nu ma pot opri din scris. Oricum ar fi, sa-i dau drumul, nu-i asa?
   Trebuie sa spun ca unul dintre motivele pentru care m-am apucat sa citesc aceasta carte este nota destul de mare de altfel pe care a primit-o pe Goodreads. Desi nu tin intotdeauna cont de asta - gusturile nu se discuta - eram in cautare de carti bune. Asa ca am ales cateva care credeam ca au sansa sa ma tina lipita de telefon ( aceluiasi telefon caruia i s-a stricat touch-ul fiindca am citit prea mult pe el, dar shhh ). Si in mare parte nu am dat gres.
     La prima vedere, The Duff parea exact genul meu de carte. Sunt mare amatoare a acestor tip de romane contemporane, pur si simplu citesc si citesc si citesc, fiindca nu ma pot satura. Si, la inceput, chiar am fost prinsa in poveste. De fapt, o mare parte din carte am fost destul de convinsa ca va merita pana la final.  

   Ce m-a atras cel mai mult a fost exact acest concept. Al prietenul mai putin perfect ( a se lua in considerare ca perfectiunea e relativa ) care il pune pe celalalt in valoare. Fiindca, sa recunoastem, in mare parte defectele celorlalti nu scot in lumina reflectoarelor calitatile noastre sau aptitudinile pe care le avem la adevarata lor valoare, ci puncteaza faptul ca, dintr-un numar relativ mic de persoane, suntem cei mai... reusiti, fiindca nu gasesc alt termen pe moment.
    Nu vreau sa radeti de mine, dar mereu am trait cu impresia ca in grupul meu eu sunt the duff. Si desi a trecut ceva timp de cand am reusit sa trec pragul si sa accept ca nu sunt nici pe departe chiar atat de rea, tot am inteles-o pana la un anumit punct pe Bianca. Un lucru bun la cartea lui Kody Keplinger este exact faptul ca te face sa vezi ca toti traim sub presiunea propriilor defecte si ca nimeni nu te vede perfecta sau imperfecta in acelasi procentaj in care te vezi tu.
    Tehnic vorbind, descrierea cartii spune o mare parte din poveste. Bianca e ceea ce ati numi adolescenta normala a secolului 21, confuza si nesigura, prinsa intre problemele familiale si cele de o natura strict personala, cum ar fi intoarcerea in oras a primului si singurului ei iubit, baiatul in viata caruia nu numai ca nu a fost aceea fata, ci cealalta fata. Iar Wesley, ei bine, Wesley a fost de fapt chiar placut pe langa ea. Da, este ceea ce ati numi fustangiu, dar nu unul incurabil. Are si el problemele lui, dar mai multa ratiune decat Bianca, in orice caz. Trebuie sa recunosc ca din aceasta pseudo-relatie, el e cel pe care l-am agreat.
     De obicei, imi plac personajele imperfecte, care isi fac propriile greseli si invata din ele. Fiindca asta le da viata, nu-i asa? Asta inseamna sa fi real. Dar Dumnezeule mare, Bianca reuseste sa mearga din greseleala in greseala intr-un mod absolut catastrofal. Ce ma deranjeaza cel mai tare este ca, avand aproximativ aceeasi varsta, ar trebui sa o inteleg intr-o oarecare masura, nu e asa? Ii pot percepe nesiguranta si intr-un fel ii inteleg si sentimentul de inferioritate. Dar de aici se cam... rupe filmul.
     E ca si cum toata existenta ei se concentreaza pe fuga de realitate si pe refuzul de a isi infrunta problemele. Unii oameni o fac prin alcool. Altii prin droguri. Sunt persoane care isi concentreaza durerea si furia in lucruri care necesita sentiment, ca arta, si astfel rezulta ceva uluitor. Bianca recurge la sex. Ok. Ok. Sa zicem. Sex cu baiatul care a numit-o in fata duffy. Care era amabil cu ea doar ca sa arate bine in ochii prietenelor ei. Ok. Din nou, ok.
    Apoi, cand exista posibilitatea sa devina ceva real, pune punct si iese cu altcineva. De ce? Din frica. Ca sa fuga de ceva ce ar putea avea consecinte. Si de aici lucrurile au dus la un moment in care am devenit dezamagita de-a dreptul de acest personaj. Fiindca pur si simplu nu ma puteam opri sa ma intreb: Daca Wesley nu ar fi aparut in momentul perfect, atunci... ce?
     Acela a fost punctul in care Bianca a scazut cu adevarat in ochii mei si nu a mai reusit sa se ridice deloc pana la sfarsit. Chiar si in ultima instanta, este impinsa de la spate. Ceea ce mi se pare absolut deranjant. Iar ca sa puna final intregului fiasco, problemele ei nu sunt nici pe departe atat de diferite. Nu este prima persoana ai carei parinti trec printr-un divort. Nu este prima fata nesigura din lume. Singura care mi se pare cu adevarat importanta este cea a tatalui ei. Si ce face Bianca? Inchide ochii, bineinteles.

 “I’m not the Duff,” Wesley said confidently.
 “That’s because you don’t have friends.”
  “Oh. Right.”

     Nu este felul in care fac o recenzie de obicei, stiu, dar pur si simplu trebuia sa incerc sa mai dau afara din dezamagire fara sa ofer si mai multe spoilere decat am facut-o deja.
     Acum, dupa ce mi-am exprimat intr-o oarecare masura nemultumirea, trebuie sa spun ca intr-un fel mi-a placut totusi cartea. Poate fiindca am urmarit un alt tip de personaj? Ori fiindca am urmarit o alta abordare a problemei decat cea care mi se pare mie logica? Sau, poate, asa cum am auzit uneori, mi-a placut conceptul. Si cred ca daca s-ar fi conturat un personaj cu un gram mai mult curaj si cu mai mult respect de sine, sau macar cu incapatanare si mandrie ranita, lucrurile ar fi decurs altfel si ar fi fost o carte cu adevarat buna. Si atunci, de ce spun ca mi-a placut? Exista ceva in stilul lui Kody Keplinger, felul in care scrie, care m-a prins. Acesta e si motivul pentru care am terminat de citit The Duff si pentru care stiu ca o sa ii mai dau o sansa autoarei si o sa citesc A Midsummer Nightmare.
     Stiu ca aceasta carte a avut parte de o multime de recenzii bune. Pe de alta parte, uitandu-ma pe cateva dintre ele sau urmarind unele vloguri pe youtube, mi-am dat seama ca mare parte din ele sunt facute de persoane nu in varsta, dar mai in varsta. Persoane care pot clatina amuzate din cap si spune: Oh, sunt adolescenti. E in regula. Nici eu nu gandeam matur la varsta aceea. Dar, asa cum am mai spus, personajul are aproximativ varsta mea. Iar eu nu as merge pe acelasi drum ca Bianca. Inainte sa imi aruncati o privire superioara si sa imi spuneti ca nu stiu cum as reactiona, ganditi-va ca eu ma cunosc cel mai bine. Ma indoiesc ca lucrurile ar decurge la fel si punct.
     Sincer, chiar nu stiu daca se intelege ceva din aceasta recenzie. Sau ce nota sa ii dau cartii. Sunt, intr-un fel, prinsa la mijloc. Si, dupa cum stiti, de obicei sunt destul de generoasa cu nota maxima, fiindca incerc sa gasesc ceva placut in fiecare roman pe care il citesc. Dar, luand in considerare toate notele pe care le-am oferit, ma tem ca The Duff nu se ridica peste

  

   Intai si intai, imi cer scuze fiindca (IAR!) am lipsit. Da, mai stiti ca va ziceam ca impart un laptop cu tata? Nu s-a gandit sa imi spuna ca nu imi duce doar telefonul la reparat, ci si cealalta legatura a mea cu civilizatia ( niste probleme minore cu ventilatorul, putea sa mai astepte ). Asa ca mi-am primit laptopul inapoi dupa o saptamana in care am facut spume si cum e deja sapte si jumatate duminica dimineata, cum poti incepe lucrurile mai bine decat cu o recenzie? Va reamintesc ca daca doriti recenzia unei carti din slideshow-ul de mai sus, puteti soliticita intr-un comentariu.

Recenzie "Pushing the Limits" de Katie McGarry

    "Pushing the Limits" by Katie McGarry

   No one knows what happened the night Echo Emerson went from popular girl with jock boyfriend to gossiped-about outsider with "freaky" scars on her arms. Even Echo can't remember the whole truth of that horrible night. All she knows is that she wants everything to go back to normal.But when Noah Hutchins, the smoking-hot, girl-using loner in the black leather jacket, explodes into her life with his tough attitude and surprising understanding, Echo's world shifts in ways she could never have imagined. They should have nothing in common. And with the secrets they both keep, being together is pretty much impossible.

Yet the crazy attraction between them refuses to go away. And Echo has to ask herself just how far they can push the limits and what she'll risk for the one guy who might teach her how to love again.

____________________________________________

     Dat fiind ca la ultima provocare postata am intrebat daca aveti vreo preferinta in legatura cu recenziile, iar Dee si-a exprimat dorinta pentru o parere despre Pushing the Limits, am hotarat ca nu pot sa nu ii fac pe plac unui persoane care imi face ziua mai frumoasa cu comentarii frecvente. Asa ca aici sunt, incepand ceea ce sper sa fie un maraton de recenzii, fiindca trebuie sa ajung la zi cu cartile pe care le citesc inainte sa uit toate detaliile interesante.

     Nu o sa mint. Ce m-a atras din prima la aceasta carte a fost coperta, care mi se pare mult mai reusita decat cea de la varianta paperback. Pur si simplu eram intr-o zi pe Goodreads, cautand ceva interesant de citit, si mi-a sarit in ochi. Apoi am vazut descrierea si am devenit imediat curioasa. Sincer, cand astepti cateva luni sa apara o carte, ( mai ales un roman de debut, fiindca nu ai cum sa cunosti stilul autorului, deci nu sti care sunt sansele sa fi dezamagit ) chiar speri sa merite. Am avut asteptari destul de ridicate de la cartea lui Katie McGarry, mai ales datorita notei mari de pe site.

   Cu aproape doi ani in urma, Echo facea parte din trupa de dans. Avea un iubit popular si i se oferise o bursa la una dintre cele mai bune scoli de arta din tara. Cu aproape doi ani in urma, fratele lui Echo era viu, iar ea putea dormi fara cosmaruri, chiar daca parintii ei erau divortati, iar tatal ei insurat cu fosta sa bona. Acum, lucrurile sunt cu totul altfel.

    Aires a murit in razboi. Echo s-a despartit de Luke si de cele mai multe ori nici nu gaseste forta interioara suficienta pentru a lua pranzul in cantina scolii. Nu doarme mai mult de cateva ore pe noapte si e epuizata de eforturile continue pe care trebuie sa le faca pentru a isi multumi tatal. Pentru a simti ca el o iubeste, in ciuda faptului ca ii e atat de greu sa o arate. 

     Din noaptea aceea, Echo a trecut pe la mai multi psihologi decat isi poate aminti. Dar e mai mult decat inutil. Mintea ei pur si simplu refuza sa ii permita acces la informatie, ca si cum stie ca nu o poate suporta. In noaptea aceea, lucrurile nu au iesit bine. Trebuia sa fie o vizita scurta la mama ei. Urmatorul lucru pe care si-l aminteste este ca s-a trezit la spital, cu bratele crestate de taieturi, fara sa aiba nici o idee despre ce s-a intamplat. Mama ei, care aparent a incercat sa o ucida, a primit un ordin de restrictie, iar cei din jur refuza sa ii spuna ce s-a intamplat cu adevarat. Si in singura ocazie cand un psiholog a fortat-o sa isi aminteasca, Echo a suferit o adevarata cadere nervoasa.

     Noah nu a fost intotdeauna pretinsul baiat rau de acum. A fost o vreme in care era popular, in care notele lui erau dintre cele mai bune, in care era vedeta echipei de baschet. O vreme in care parintii lui inca traiau, in care locuia intr-o casa adevarata si in care fratii lui erau alaturi de el. 

    Apoi, ca si in cazul lui Echo, a fost noaptea aceea. Dupa incendiu, sistemul i-a separat. Jacob si Taylor sunt in grija unei familii care planuieste sa ii adopte. Noah a trecut din casa in casa, fara sa stea niciodata prea mult intr-un loc. Acum, cei cu care locuieste il tin pe el si pe celalalt baiat, Isaiah, special pentru banii pe care ii primesc de la stat. Are voie sa isi vada fratii doar rar si sub supraveghere, din cauza unor greseli care nici macar nu sunt greseli cu adevarat, nu ca s-ar obosi cineva sa il creada. Asa ca nu e de mirare ca baiatul inteligent si atletic a renuntat la un moment dat sa mai incerce.

    In liceu, nimeni nu stie ce s-a intamplat cu Echo, iar disparitia ei brusca din anul doi a fost pusa pe seama a tot felul de cauze ipotetice. In prezent, ea poarta numai bluze cu maneca lunga si manusi, speriata ca i s-ar putea vedea cicatricele. Dar prietenele ei o vor inapoi pe Echo cea populara, nu pe fata plina de amaraciune si confuzie de acum. In ceea ce o priveste, singura ei dorinta este sa repare vechea masina a lui Aires, in speranta ca implinirea dorintei fratelui sau ii va mai umple golul din suflet. Asa ca, atunci cand tatal ei refuza sa o ajute, accepta cu bucurie oferta terapeutei ei, aceea de a fi tutorele unui alt elev in schimbul banilor. Numai ca elevul acela e Noah. Noah cel plin de amaraciune impotriva sistemului, cu care a avut de curand un schimb de cuvinte deloc fericit. Noah cel care pare sa fie singurul la fel de distrus ca si ea de absenta normalului. Noah care e pregatit sa faca orice pentru a isi lua fratii inapoi, dar si sa isi depaseasca toate limitele pentru a o avea in viata sa.

 “My father is a control freak, I hate my stepmother, my brother is dead and my mother has … well … issues. How do you think I’m doing?”

“I've already lost a piece of my mind. I can't trust you with what's left.” 

“I watched you battle against the worst memory of your life and I watched you win. Make no mistake, Echo. I battled right beside you.”

“I love you enough to never make you choose.” 

“If you’re scared, tell me. If you need to cry and scream, then do it. And you sure as hell don’t walk away from us because you think it would be better for me. Here’s the reality, Echo: I want to be by your side. If you want to go to the mall stark naked so you can show the world your scars, then let me hold your hand. If you want to see your mom, then tell me that too. I may not always understand, but damn, baby, I’ll try.”

“Wrapping my arms around her, I walked her backward into the brick. “Tell me you chose me, Echo.”
She licked her lips. Those green eyes smoldered, calling me to her. “I chose you.”   

     Ei bine, da, m-am cam intins cu povestitul si e posibil sa fie destul de confuz ce am scris. Pushing the Limits a meritat insa asteptarea. Noah si Echo sunt doua personaje de care chiar m-am atasat fiindca par foarte... reali. Nu fac fata cu brio tuturor problemelor si uneori iau deciziile gresite. Nu se schimba peste noapte. Faptul ca sunt impreuna nu il face dintr-o data pe Noah mai bun sau pe Echo mai putin ratacita. Sunt doua persoane prinse in Sistemului pentru Protectia Copilului, amandoi facand terapie, fara a putea avea incredere totala in psihologul lor, in urma a prea multe dezamagiri. 

     Sunt, de asemenea, doi oameni care trebuie sa isi rezolve problemele neterminate cu trecutul pentru a putea privi in viitor. Bineinteles ca nu fac toate alegerile bune si nu stiu mereu ce sa spuna. Am apreciat foarte mult maturitatea lui Noah in momentul in care a recunoscut fata de el insusi ca e indragostit de Echo. Asta fiindca am citit atatea carti in care personajul masculin se incapataneaza sa nege pana la final si realizeaza miraculos ca o iubeste cand e la un pas sa o piarda. A fost ca o gura de aer proaspat sa nu vad asa ceva. Echo a avut de asemenea momentele ei, in care isi intelege greselile si trece mai departe si in care se confrunta cu trecutul.

     Initial, chiar am vrut sa ii dau acestei carti un 4,5 fiindca ceea ce nu isi putea aminti nu mi s-a parut pe moment atat de puternic. Dar cautand citate pe care sa vi le arat, mi-am dat seama ca nu e asa. Ca probabil eu as fi reactionat mult mai rau decat ea crescand cu o mama bipolara. Si trecand prin lucrurile acelea. Chiar si asa, i-as fi oferit cinci stele, fie si numai pentru acest citat care mi se pare deosebit de puternic.

"Sometimes, life happens." 

    Sper ca n-a iesit chiar asa rau. Aveti vreo preferinta in continuare? Pentru recenzie? Puteti alege orice din slideshowul de mai sus

Cover reveal

 

Dragilor, in primul rand, imi pare rau ca am lipsit zilele astea de pe blog. 

Apoi, avem aici copertile cartilor The Star Child ( aparitie in septembrie ) a autoarea Sthephanie Keyes si Inbetween ( aparitie in august ) a Tarei Fuller. Mie imi plac destul de mult, in special prima. Voi ce credeti?

In alta ordine de idei, sper ca va place noul design al blogului. Si ca veti sta pe aproape, pentru un nou concurs cu e-bookuri ( din pacate ) si pentru recenziile care vor veni, in special cea a cartii Sovaire.

Looking through the glass ( #1 )

Hei, dragilor:* Nu mi-e doar mie cald, nu-i asa? Dar, pe langa incercarile esuate de a ne racori, haideti sa aruncam impreuna o privire pe o parte din cartile care vor aparea in strainatate saptamana asta si pe care eu una sunt nerabdatoare sa le citesc. Nu trebuie decat sa dati click pe poza pentru a fi redirectionati spre Goodreads si, implicit, spre o descriere a cartii.

  

Seraphina de Rachel Hartman ( Seraphina #1 )

The Forsaken de Lissa M. Stasse ( The Forsaken #1 )

Don't You Wish de Roxanne St. Clair 

The Syndicate de Shelena Shorts

Lucky Fools de Coert Voorhees

Crux de Julie Reece

Pe voi care va tenteaza? Mie imi plac toate, dar sunt in mod deosebit curioasa de Don't You Wish, Lucky Fools si The Forsaken.

Recenzie "The Grimm Diaries Prequels" de Cameron Jace

Nu am mai facut de ceva timp o recenzie pe blog. Iar de data asta, cum nu vorbesc propriu-zis de o carte, am zis sa incerc altfel. Sper sa va placa

    V-ati gandit vreodata cu adevarat la basmele de dinainte de culcare? De unde vin? Cum au fost create? Pentru ce? Si, cel mai important, au fost cu adevarat inventate?

    Ei bine, in lumea lui Cameron Jace, raspunsul la ultima intrebare este Nu. Cu totii am crescut cu povestile Fratilor Grimm. Dar Alba-ca-Zapada? Cenusareasa? Frumoasa Adormita? Sunt mult mai mult decat povesti. Sunt lucruri reale, al caror schelet a fost alterat pentru a proteja lumea de un rau mai mare.

    Poate ca Walt Disney a facut o avere din celebrele sale filme de animatie, dar realitatea este cu totul alta. Alba-ca-Zapada, cu ochii ei de caprioara inocenta, nu este intr-adevar una. Cei sapte pitici nu erau pitici deloc. Iar Imparateasa cea Rea? Sunt sanse sa nu fie ea cea mai malefica din intreaga ecuatie. Acestea fiind spuse, cum sa nu vrei sa citesti The Grimm Diaries? Numai ca nici eu, nici voi, nu putem. Inca. Asa ca trebuie sa ne multumim cu micile jurnale ale asa numitelor persoanje secundare, pe care autorul, ca sa starneasca si mai mult curiozitatea, ni le ofera. Numai ca trebuie sa ma intreb, intr-o astfel de lume, poti fi sigur ca exista cu adevarat personaje secundare?

    Primul mini-jurnal - Snow White Blood Red - ne ofera ceea ce as putea numi o perspectiva inedita nu numai asupra povestii clasice, ci si asupra basmelor in general.

    V-ati gandit vreodata ca toti cei care populau povestile copilariei exista cu adevarat? Ca sunt Nemuritori si ca din visele lor s-a creat Dreamworld? Ca pot pasi in lumea reala o data la fiecare o suta de ani? Ca exista Vanatori de Vise, a caror indeletnicire este, ei bine, cam evidenta? Ca Nemuritorii nu pot fi omorati decat in visele lor, ceea ce le va cauza o asa numita coma in lumea reala? Ca uneori nu stiu cine sunt cu adevarat si ca trebuie sa li se reaminteasca? Ca adevaratele povesti au fost inchise intr-un regat din Dreamworld numit Jawigi? Dar, mai presus de toate astea, v-ati gandit ca ne-ar putea pune in pericol?

    Si daca Imparateasa cea Rea este de fapt mama naturala a Albei-ca-Zapada? Daca lucrurile nu sunt deloc asa cum ne-au fost povestite? Daca tot ce s-a intamplat a fost pentru prevenirea unui rau mai mare? Nu putem sti, fiindca in mod evident, Cameron Jace nu isi dezvaluie intriga inaintea primului roman adevarat al seriei. Tot ce primim sunt trei amintiri despre copilaria Albei-ca-Zapada, povestite de nici mai mult, nici mai putin decat de Imparateasa cea Rea. O poveste de dinainte mortii, ultima care i-a mai fost spusa vreodata lui Jacob Grimm. O poveste care iti poate distruge serios amintirile din copilarie. Va pot spune insa ca, dupa ce am citit-o, chiar vreau sa stiu: care e numele adevarat al Imaparatesei celei Rele?

   Ashes to Ashes and Cinder to Cinder ( am aflat recent ca autorul a suferit o brusca schimbare de perceptie si a hotarat ca acesta nu mai este al doilea mini-jurnal al seriei, dar le-am citit in ordinea asta, asa ca va voi vorbi de el ) te duce imediat cu gandul la Cenusareasa ( povestea mea preferata cand eram mica ). Cu toate acestea, nu mi se permite sa imi intalnesc personajul preferat si sa vad in ce a transformat-o Jace. In schimb, suntem dusi in prezent, in anul 2012, la doua sute de ani dupa ce Fratii Grimm si-au publicat basmele alterate. Intr-un prezent in care, dupa cum se pare, e sortit ca lucrurile sa se schimbe. Iar personajele pasesc din nou in lumea reala. 

   Un prezent in care Alice Grimm, descendenta lui Jacob si Wilhelm este nevoita sa zboare in Italia, unde s-a descoperit cadavrul ars al unei femei, datand din 1212. Mai mult, este cu siguranta vrajitoarea din Cenusareasa, inconjurata de saptesprezece conduri de sticla. 

   Asa ca acum Alice Grimm trebuie sa ii ceara ajutorul lui Loki Blackstar si sa paseasca in visul vrajitoarei, cu un scop care acestuia trebuie sa ii ramana necunoscut, dar care are intru totul legatura cu o anumita fata ce, in versiunea cunoscuta a basmului, isi pierde un pantof la miezul noptii.

    Beauty Never Dies a fost, sa fiu sincera, preferata mea. Poate si fiindca a fost cea mai neasteptata dintre toate. Cum ar fi daca Frumoasa Adormita nu ar fi printesa linistita si calma pe o care o cunoastem cu totii? Daca ar fi o rasfatata care ucide din placere, dar care in acelasi timp reuseste sa se mentina adorabila? Daca ea ar fi singurul personaj de poveste caruia, fara sa ne dam seama, ii stim numele adevarat? 

    Se pare ca pentru ea blestemul Fratilor Grimm lucreaza diferit. Asta poate fiindca, datorita tuturor problemelor pe care le crea din placere, celelalte personaje o adormeau si inainte pentru perioade lungi de timp. Dar acum, o suta de ani s-au scurs. E timpul ca cea mai frumoasa dintre toate sa se trezeasca. Numai ca in aceasta poveste nu exista un Print Fermecator care sa o salveze. Si nu un sarut o va aduce la realitate.

    De fapt, Frumoasa Adormita nu este numai personajul Fratilor Grimm. Iar iubitul ei este cel mai neasteptat dintre toti. 

     Poate ca Peter Pan nu creste niciodata. Dar asta nu inseamna ca nu se poate indragosti. Si ce daca dragostea vietii lui e atat de deosebita de cei ca ea? Atingerea ei il face sa se simta viu. Si va merge oricat de departe e nevoie ca sa o aiba inapoi. Chiar si sa il invie pe Contele Dracula si sa alieze cu Cocosatul de la Notre Dame. Intre timp, Imaparateasa cea Rea ii cauta pe Cei sapte care s-au ratacit, pe care noi toti ii cunoastem ca si Cei sapte pitici. Fiindca, nu-i asa, daca Alba-ca-Zapada ii va gasi inaintea ei, lucrurile nu se vor termina bine. Pentru nimeni.

    Cineva spunea ca recenziile mele sunt mult prea lungi. Adevarul e ca nu ma pot abtine. Dar daca nu vreti sa va pierdeti timpul cu ce e mai sus, puteti citi direct de aici ca sa imi aflati parerea. Sincer, cand am inceput sa citesc nu am crezut ca au sa imi placa. Dar m-am trezit prinsa in aceasta lume si chiar astept cu nerabdare primul volum al Jurnalelor Grimm - Snow White Sorrow relatat din punctul de vedere al faimosului personaj. 

    Ceea ce mi-a placut cel mai mult este ca, asa cum esti avertizat inca din prolog, nu poti crede cu adevarat ceea ce citesti. Cei care scriu nu spun neaparat adevarul. Vor ascunde secrete si se vor pune la randul lor intr-o lumina mai buna. Vor fi partinitori si nu isi vor arata adevarata personalitate. Ador felul in care stiu ca este ceva mult mai mare in spatele a tot ceea ce am citit, dar nu imi pot da seama ce anume. Ghicesti mici parti din poveste, dar nu pe cea adevarata. Stiu deja ca ma voi mai intalni cu aceste personaje. Personal, abia astept sa il revad pe Loki in Snow White Sorrow. Descrierea cartii imi sugereaza ceva romantic intre ei, dar sincer ma cam indoiesc. Poate ca nu am dreptate, dar intuiesc ceva intre el si Alice. Cei doi au o relatie foarte... repezita, ca sa zic asa. Numai tachinari si insulte si ochi dati peste cap. 

   

    Mai sus, v-am lasat atat coperta urmatorului mini-jurnal al seriei - Blood Apples - cat si coperta primului volum, care mie personal imi place foarte mult. Citate nu voi pune de data aceasta, fiindca am cam uitat ( asta e partea in care rosesc vinovat ) sa imi scot cateva de prin ele. Dar daca vreti, cum nu au mai mult de treizeci de pagini fiecare, o sa caut si o sa le postez intr-un post separat. In speranta ca exista cineva care va citi tot acest pomelnic, voi posta nota.

Recenzie "Because of Low" de Abbi Glines

 

In my debut novel, Breathe, Sadie may have fallen in love with the teen rock star, Jax Stone, but readers fell head over heels for Marcus Hardy. This is his story…

Marcus Hardy had hoped to enjoy a year away at college while he put the summer he’d rather forget behind him. But instead, he’s jerked right back to the coastal town of Sea Breeze, Alabama due to a family crisis. His dear ol' dad found himself a girlfriend only a few years older than Marcus. So now his sister needs help dealing with their mother who is mentally falling apart. The only bright spot to returning is the fascinating red head who sleeps over several times a week. The problem is she's sleeping in bed with his new roommate, Cage Watson.

Willow “Low” Foster needs a place to live. Running to Cage’s apartment every time her sister kicks her out isn’t exactly a long term solution. Juggling her courses at the local community college and a part time job doesn’t produce excess income. But Cage has a new roommate and suddenly sleeping over at her best friend’s apartment isn’t such a bad thing. Not when she gets to see those sexy green eyes of Marcus Hardy’s twinkle when he smiles at her like he wants her there.
Even though Cage seems a little territorial where Low is concerned, Marcus finds time to spend with Low without upsetting his roommate. Cage may use his small college baseball star persona to sleep with every hot female in his path but he’s still under the disillusion that when he’s through sowing his wild oats, he’s going to marry Low. Marcus intends to change that assumption for both Cage and Low. Until his carefully laid plans come crashing down with a revelation he never expected. He’ll have to choose between Low or his family. Because once the truth comes out.... there’s no other choice.

_______________________________________

      Acum, bineinteles ca v-ati putea intreba: De ce nu face recenzie la Jocurile Foamei? Voiam. Dar m-am gandit mai bine si am ajuns la concluzia ca mi-ar placea sa vorbesc despre seria lui Suzanne Collins ca despre un intreg. Asa ca astazi imi adun gandurile despre al doilea volum al seriei Sea Breeze si cea mai recenta lectura a mea si anume Because of Low. 

      In timp ce Existence prezinta un oarecare potential ce asteapta sa fie dezvoltat, lucru care m-a facut sa ii dat 4/5, cu toate ca se apropia mai mult de un 3,5 , trebuie sa spun ca scrierile contemporane ale lui Abbi Glines sunt o cu totul alta poveste. Sunt dulci, sunt romantice, iar mie cel putin mi-e imposibil sa nu ma pierd in ele. Poate ca autoarea nu are acea inclinatie spre supranatural, dar cu siguranta acolo se afla un potential romantic ce trebuie explorat la capacitate maxima. In timp ce in Breathe, primul volum al seriei ( gasiti recenzia aici ) situatia poate fi catalogat atat ca adorabila, cat si ca de-a dreptul cliseica, in Because of Low intalnim o mare imbunatatire din punctul asta de vedere. Pentru mine, Sea Breeze reprezinta o serie care mi-a ajuns la suflet. Ma atasez usor de astfel de carti, ce pot sa spun. Numiti-le placere vinovata, spuneti-mi ca nu sunt carti serioase, dar toata lumea are dreptul sa citeasca ceea ce ii face placere. 

       In Breathe, Marcus nu a avut nici o sansa. Si vorbesc la modul cel mai serios. Nu a fost vorba de un triunghi amoros, nu au existat sentimente contradictorii sau incercari esuate. Sadie l-a ales pe Jax ca si cum nu ar fi existat niciodata o alta optiune. Si desi pe moment, ca si cititor, nu iti doresti altceva, in Because of Low intalnesti un Marcus Hardy pe care e imposibil sa nu il adori. Nevoit sa apeleze la varianta cursurilor online si sa se intoarca in Sea Breeze datorita problemelor familiale, Marcus, care nu a mai depins de banii tatalui sau de la majorat, nu vrea sa locuiasca in casa in care a crescut. Asa ca ajunge sa imparta un apartament cu Cage, un prieten al un prieten ( da, vechiul lant al slabiciunilor ) nu ca acesta ar fi prea mult pe acasa. In fiecare noapte o alta fata, ( sau alte doua fete, depinde cum priviti problema ) fiecare aratand mai nenatural decat cea din urma ( nu glumesc, tipul are o obsesie cu sanii falsi ). Exista un singur lucru de care lui Cage ii pasa cu adevarat. Sau, mai corect, o singura persoana.

      In lumea lui Low, oamenii pleaca. Intotdeauna. Tatal ei a facut-o. Mama a ramas, dar asta nu a insemnat prea mult cand i s-a amintit constant ca nasterea sa e o greseala. Sora ei nu o iubeste suficient pentru a imparti casa mostenita de la mama lor. Mai mult, singurele nopti in care Low are voie sa doarma acolo sunt cele in care are grija de fiica lui Tawny, Larissa, care la randul sau pare sa fie un copil fara tata. Singura persoana pe care poate conta este Cage. Inca din copilarie, el a fost mereu singurul care a inteles-o. Ingerul ei pazitor. Persoana care i-a purtat bataliile atunci cand i-a fost mult prea greu sa infrunte lumea de una singura. Din partea ei, nu e decat prietenie. In ceea ce il priveste, Cage are aceasta mica idee stupida: in ziua in care va fi pregatit sa isi lase in urma viata de dezmat, ( credeti-ma, alt cuvant nu exista ) el si Low se vor casatori. 

     Acum, cand nu are unde sa mearga, ea ciocane la usa lui Cage. Numai ca nu el este cel care ii deschide, ci Marcus. Si, cu toate ca nu poate intelege cu adevarat situatia, se simte inexplicabil atras de fata roscata. Intr-atat incat, inainte sa isi dea seama, Sadie ii paraseste gandurile, iar in ele nu mai exista decat Willow. La randul sau, lui Low ii este greu sa asculte sfaturile lui Cage. Poate ca ea si Marcus nu provin din aceeasi clasa sociala, dar el pare sa nu observe asta. Poate ca nu e cel mai intelept lucru. De fapt, Low e convinsa ca intr-o zi totul se va termina si, la randul lui, Marcus o va parasi. Dar trebuie sa incerce, macar pentru moment, sa aiba incredere in el.

      Cu toate astea, viata nimanui nu e perfecta, nu-i asa? Tatal lui Marcus s-a hotarat ca, dupa douazeci si cinci de ani de casnicie sa isi paraseasca sotia pentru o femeie mult mai tanara. Mama sa incearca sa se sinucida, iar Amanda, fiica lor mai mica, este pur si simplu depasita de situatie. Intre timp, relatia si asa pe muchie de cutit pe care Low si Tawny o au devine si mai proasta. De fapt, se pare ca, si daca nu incearca, sora sa poate sa ii distruga viata fara remuscare.  

           
       Citate:

“Trust me, I wrote the book on screwed up families. I can handle it.”

"It’s one of the good parts of me and I’d like to know it’s in your hands. I love you. I always will."

"He wanted to come back. Everyone else who left you didn’t want to come back, Low. They left because they wanted to. Marcus didn’t want to leave. It completely tore him up."

“I never said Marcus was good enough for you. Don’t go getting all carried away. All I said was he made you happy and I think if anyone could love you as much as I do it’d be Marcus. He’s so love sick when it comes to you baby it’s kinda pathetic to watch.”

    Mie una cartea mi-a ajuns la suflet. Mi-a placut cum personajele fac greseli. Cum invata sa ierte. Marcus si Low chiar mi-au mentinut zambetul pe buze. Si, oricat de ciudat ar parea, iubesc relatia pe care o au Low si Cage. Poti simti dragostea intre ei, numai ca nu genul acela. Orice ar spune Cage, e evident ca o iubeste doar ca pe o sora. Poate ca nu sunt inruditi prin sange, dar se simte ca sunt o familie. Ca ar face orice unul pentru altul. In concluzie, nu stiu ce ati gandi voi despre carte. Nu stiu daca v-ar placea sau daca ati simti nevoia sa o loviti de pereti cu mai multa sau mai putina precizie. Stiu insa ca mie mi-a placut. Asa ca trebuie sa fiu sincera cu mine insami si sa ii dau nota corespunzatoare.

Nota: 5/5

Interviu cu Kimberly Sabatini

Cateva date despre autoare 

 Kimberly Sabatini is a former Special Education Teacher who is now a stay-at-home mom and a part-time dance instructor for three and four year olds. She lives in New York’s Hudson Valley with her husband and three boys. Kimberly writes Young Adult fiction and is represented by Michelle Wolfson of Wolfson Literary Agency. TOUCHING THE SURFACE is her debut novel. (Simon Pulse – Simon & Schuster, October 30, 2012)

 Interviul

1. First of all, I'm really curious, is there a writer who exercised an ascendancy over your writing? And if the answer is "yes", then who was he/she? 

There have been writers and other people who have influenced my writing and my thinking about writing. Lois Lowry, author of THE GIVER opened the door for me to ask questions--hard questions. It helped me to explore uncomfortable things. Laurie Halse Anderson and K.L. Going have inspired me with their honest and gritty writing, but also their support of aspiring authors. They absolutely give back. John Green reminds me that there is no need to ever talk down to YA readers--they are bright and capable of more than most people give them credit for. I could go on forever...I've been so inspired by my heroes--my peers. 

 2. While you're writing, do you ever think about the reaction your readers will have? Or do you just let the story flow? 

Yes and No LOL! There is a piece of me that just pours myself out onto the page. I would prefer to always write my book before I try to sell it because I tend to believe that I have one book in me at a time and I'm going to have to write that one whether someone wants it or not. But at the same time, I can't say that I'm not aware of leaning this way or that way to get the best effect out of what I want to write. I guess I don't compromise on the lion's share, but I'm always willing to tweak it to the best advantage.

 3. When you were little, you wanted to be a writer? Or it just happened this way?

  I always wanted to write. In fact I wrote letters to everyone. I was big on sharing my opinion about social injustices LOL! I wrote stories and poetry and then one day I just had this awful revelation that people would have an opinion about what I was writing and it scared the crap out of me. What if someone read my diary???  Then I read Lois Lowry's THE GIVER in 10th grade and I thought...I think about these things...these very uncomfortable and unpopular things. Part of me wanted to sit down and start writing just like her and the other part said I shouldn't say things that will make other people upset. At the end of the day, I didn't have enough confidence to say what I wanted and I didn't have enough conviction that people wouldn't read what I'd written. So I stopped writing about things that where important to me and then the writing just wasn't very good and I didn't enjoy doing it. I spent many many years away from what I loved and what I needed to do to feel like a whole person. My dad died 7 years ago and I decided to change things... He gave me an open window when a door was closed and I dove through it. I am so happy that for once in my life I decided to be brave because I am so much happier now that I've reconnected with the real me.

 4. Let's pretend for a moment you have the power to go back in time. Who would you like to meet? 

I'd love to meet Anne Frank and Helen Keller. I'm fascinated by both of them. 

 5. From where did the idea for "Touching the Surface" came? 

The story came from two places, but essentially from the need to explore some of my own big questions. Years ago there was a local tragedy involving a teenage girl. This girl made a mistake...just a mistake...but the consequences were epic. Some might say--unforgivable. I was haunted by this girl, perhaps because I had lived my whole life trying to ensure that I was never her. I wanted to be perfect--but no one is perfect and I began to wonder what it would be like to be her. Or to be me and have it all go epically wrong. The other part of the story comes from the death of my dad. He suffered from depression and like me, he spent a huge chunk of his life being what he thought other people wanted him to be. After his death I decided to change my trajectory. I didn't want to follow in his footsteps and I knew he didn't want that for me either. It was like a light bulb had gone off. But it made me wonder about where he was. Was he also working on the same things? I don't think I knew it when I was writing, but afterwards I realized that I'd created the place where I pictured my dad. <3

6. And... I know it's a childish question, but do you have a favorite book? 

You may have guessed...THE GIVER by Lois Lowry. <3

  7. What's your favorite character from your book? And of course, why? 

It's a toss up between Jonah and the giver...they each stood against the tide in a different way and it cost each one differently, but ultimately they both decided to take the blinders off and speak the truth. That has always resonated with me. 

8. Is there something that you like to say to your  future Romanian readers? 

I want to say thank you. I am getting emails from the wonderful book lovers in Romania all the time...before you've even read the book. I've come to think of you all as something special--my international secret weapon. *grin*  I believe that no book becomes a success unless it travels through the world by word of mouth. I think we can market and plan and do our best to give our stories the advantage, but at the end of the day...it comes down to one person telling another person that this author is worth listening to. That this book matters and I want to share it with you. I hope that TOUCHING THE SURFACE lives up to your kind and wonderful expectations. I hope I've written something that you will want to share with the people you care about. <3

Cartile autoarei

 

( inca nepublicata )

Dupa cum vedeti, Kimberly a fost extraordinar de draguta. Am apreciat foarte mult implicarea ei, felul in care a pus suflet in raspunsuri. Eu una, sincer, dupa ce am primit mail-ul cu interviul, am devenit si mai nerabdatoare sa citesc Touching the Surface. Ma astept la o carte care sa imi atinga sufletul, sa ma faca sa nu o pot lasa din mana. 

In vizita (#6)

Cartea pe care v-o prezint acum... sa nu radeti de ea, da? Pare amuzanta si usoara si eu una, sincer, abia astept sa pun mana pe ea. Deci avem... 

 

"Serial Hottie" de Kelly Oram 

Vara in care Ellie are in sfarsit saisprezece ani este una a inceputurilor. Prima masina. Primul sarut. Primul prieten. Primul ucigas in serie?

Baietoasa Eleanor Westley cea obsedata de hockey nu a atras niciodata atentia vreunui baiat. Asa ca atunci cand cel mai sexy tip pe care l-a vazut vreodata se muta peste drum si incepe sa o trateze ca si cum ea este centrul lumii sale, este natural sa fie un pic sceptica. Dar totul pare sa capete sens atunci cand fete ce arata exact ca Ellie mor brusc prin tot orasul. Evident, baiatul cel nou este ucigasul si, in mod clar, o place doar fiindca isi doreste sa o faca faramite. Nu e asa?

Cu cat Ellie il cunoaste mai bine pe Seth, cu atat e mai convinsa ca e un criminal psihotic. Problema e ca este cel mai dulce criminal psihotic pe care l-a intalnit vreodata. Ca sa nu mai vorbim despre cat de bine arata de fapt. Asa ca nu conteaza cat de tare incearca, nu reuseste sa nu se indragosteasca de el. Va gasi Ellie adevarata dragoste? Sau vara inceputurilor va deveni vara finalurilor?

Sursa: Goodreads

Traducere facuta de mine

Rezultat concurs "Cold Kiss"

 

Si castigatoarea concursului este...

Alexandra Zinca

Felicitari, iti voi trimite premiul pe mail in cursul acestei seri. 

Vreau sa va multumesc tuturor ca ati participat. O sa incerc sa mai organizez astfel de concursuri, chiar daca premiile nu sunt palpabile. Si multumesc pentru sugestiile voastre. Pe unele le-am citit, pe altele nu, macar acum am mai adaugat la lista cu ce voi citi in viitor.  

Recenzie "Cold Kiss" de Amy Garvey

It was a beautiful,
warm summer day,
the day Danny died.

Suddenly Wren was alone and shattered. In a heartbroken fury, armed with dark incantations and a secret power, Wren decides that what she wants—what she must do—is to bring Danny back. But the Danny who returns is just a shell of the boy Wren fell in love with. His touch is icy; his skin, smooth and stiff as marble; his chest, cruelly silent when Wren rests her head against it. Wren must keep Danny a secret, hiding him away, visiting him at night, while her life slowly unravels around her. Then Gabriel DeMarnes transfers to her school, and Wren realizes that somehow, inexplicably, he can sense the powers that lie within her—and that he knows what she has done. And now Gabriel wants to help make things right. But Wren alone has to undo what she has wrought—even if it means breaking her heart all over again.

_____________________________________

     Ei bine, dragilor, mi-e greu sa vorbesc despre Cold Kiss. Am sentimente atat de amestecate fata de ea, atat de strans legate intre ele. M-am obisnuit in timp ca, pe langa proza si continut, dupa asta sa judec un roman: dupa simtamintele pe care mi le trezeste. Da, unele lecturi sunt amuzante si dulci. Altele sunt complicate si interesante. Sunt carti pe care nu le mai deschid a doua oara fiindca mi-au frant inima si carti la care ma intorc tocmai din acelasi motiv. Am mai spus, am citit mult paranormal la viata mea. Daca nu mult, atunci macar suficient. Dar stiu ca aceasta o sa imi ramana in minte. Ca nu o sa o uit curand.
      Ceea ce pe mine m-a frapat la Cold Kiss a fost cat veridic adolescenta mi s-a parut Wren. Cat de specific i-a fost comportamentul si, in acelasi timp, cu cata naturalete i l-a descris Amy Garvey. La inceput, am fost sceptica. Apoi m-am pus pentru o clipa in locul personajului si totul s-a schimbat. E o carte care m-a prins de la inceput, desi initial nu intentionam sa o citesc chiar acum. Dupa ce am descarcat-o, am vrut sa o las pur si simplu si sa iau una din maldarul de carti mai... palpabile, sa le zic asa, care ma asteapta. Dar nu mi-au trebuit decat cateva propozitii ca sa ma cufund in lectura. Si toata neincrederea mea initiala s-a dus de rapa.

I WASN'T THINKING ABOUT FALLING IN LOVE the day I met Danny Greer. 

      Wren si Danny s-au cunoscut in liceu. Complet accidental, intr-o zi ca oricare alta, intr-un loc la fel de bun ca oricare altul. Si s-au indragositit. La prima vedere? Nu asta e impresia pe care mi-a lasat-o. A fost atractie, a fost interes si in curand s-a intamplat. O relatie ca oricare alta, cu bune si cu rele. Danny e baiatul care fuge dupa ea pentru a ii fura inca un sarut. Care incearca sa o invete sa cante la chitara. Care o schiteaza in o mie dintre desenele lui. Care vrea sa o transforme in eroina de manga. Care e dragut cu sora ei si care o iubeste cu sinceritate. E baiatul care ii zambeste intr-un mod special, care o tine de mana ore in sir in zilele reci, care o cauta mereu cu privirea pe coridoare. Apoi, Danny nu mai este. Pur si simplu. O noapte de vara, alcool, un accident de masina. Si telefonul primit de la Ryan, care o anunta de moartea lui. 

      Dar pentru Wren, Wren cea care a fost parasita de tatal ei, Wren a carei mama refuza pur si simplu sa admita ca in familia lor femeile au puteri pe care altele nu le au, asta nu poate fi adevarat. Pur si simplu. Nu se poate ca singurul baiat pe care l-a iubit vreodata sa fie mort. Asa ca incearca din rasputeri sa il aduca inapoi. Si reuseste.

       Numai ca Danny nu mai e cel care era. Nu stie ca a murit. Nu isi aminteste mare lucru din trecutul lui. Nu stie ce se intampla. Pentru el, nu exista decat Wren. Are nevoie de ea. Fara prezenta ei, e confuz si dezorientat. Acum, inima lui Danny nu mai bate, iar el e rece precum gheata. Sa iti ascunzi iubitul mort in garajul nefolosit al unei vecine batrane nu e chiar visul oricarei adolescente. Dar sa constientizezi incet si dureros ca el nu e decat umbra baiatul pe care l-ai iubit? Ca acela pe care ai vrut sa il aduci inapoi e pierdut pentru totdeauna? Sa incepi sa te temi de el? Sa observi ca incepe sa se risipeasca din ceata si sa stii ca in curand isi va aminti totul? Sa iti fie groaza de momentul in care el isi va da seama de adevar si tu va trebui sa ii explici? Fiindca, pana la urma, ce e de explicat? Puterile lui Wren sunt un secret. Mereu au fost. Asta pana la Gabriel DeMarnes, cel care, in ceea ce o priveste, o poate ajuta in aceeasi masura in care o da peste cap.

      Gabriel e baiatul nou in scoala. Si, cu toate ca e dragut, Wren nu i-ar acorda atentie daca nu ar fi mica problema cu cititul gandurilor. Cu toate ca asa cum el tine sa ii explice, e mai mult o percepere a sentimentelor, Wren nu e incantata ca poate vedea atat de clar prin ea. Mai ales dupa ce el afla de Danny si, incet-incet, ea incepe sa se simta usor atrasa de el. Iar apoi, Danny isi aminteste brusc tot. Si desi unica solutie ii frange inima, trebuie sa recurga la ea.

      

          Citate:

   
     We were completely different. Danny was tall, sweet, graceful despite legs that went on forever. I was little, moody, uncoordinated. We didn't like the same music or the same movies. He put onions and mushrooms on his pizza and never wore socks and could sleep through a pipe bomb. I survived on bananas and yogurt and always wore hats and got carsick unless I chewed gum with my headphones on. It didn't matter. I loved him.

     Love like that is what they make movies about. It's the thing you're supposed to want, the answer to every question, the song that you're supposed to sing. But love like that can be too big, too. It can be something you shouldn't be trusted to hold when you're the kind of person who drops the eggs and breaks the remote control.
   Love doesn’t break easily, I found. But people do.

   Regardless of fairy tales, love doesn‟t always mean a happy ending.

   It wasn’t love right away, because nothing ever is, no matter what the songs say, but it was the start of it. A beginning in one way, and the end in another. I think that might always be true of love. 

   Whoever decided that love should hurt sucks.It's been silent for too long, and I watch as Mom wipes a tear off her cheek. Whoever decided that life should hurt sucks even more.

   Mai era un citat foarte dragut pe care as fi vrut sa il postez, dar chiar nu il gasesc acum. Ideea e ca mi-a placut aceasta carte mult mai mult decat ma asteptam. Wren e un personaj de care m-am atasat intr-o oarecare masura. Face intr-adevar multe greseli. Asa cum spune si ea, nu gandeste consecintele mai departe de urmatoarele zece minute. Actioneaza din impuls. E egoista si depasita de situatia creata. Epuizata de probleme. Pe de alta parte, e o adolescenta care se lupta cu consecintele propriilor actiuni. Majoritatea isi pot da ochii peste cap si spune: Lucrurile ar fi fost mai simple daca fetita ar fi gandit si nu si-ar fi adus iubitul mort inapoi la viata. De acord. Dar imi pun intrebarea, cati dintre noi, daca ar avea puterea sa o faca, nu ar vrea sa mai capete timp cu persoanele iubite? Cold Kiss nu e o carte de actiune. Sunt mai mult sentimente, decat orice altceva. Poate ca nu e o carte pentru toata lumea. Dar a fost o carte pentru mine, cu siguranta.
    Singurul lucru care ma face sa scad din nota este acea mica relatie cu Gabriel. Pur si simplu, mi s-a parut in plus. Usor fortata. Dar o sa ma ocazia sa o urmaresc in cartea a doua, care apare in semptembrie daca nu ma insel. Si atunci poate o sa imi schimb parerea.

Nota: 4/5

     

In vizita (#5)

Stiu ca de abia am postat la rubrica aceasta, dar aruncati o privire la coperta aceasta geniala.

 

Amy ( a.k.a Bird ) pare sa aiba viata perfecta: parinti iubitori, un iubit tare, cea mai buna prietena din lume. Chiar scrie o rubrica de sfaturi online, plina de lucruri utile, ca sa ii ajute pe ceilalti adolescenti sa isi ia viata in maini. Dar dupa ce un nou baiat isi face aparitia la scoala, Bird pare sa nu mai poata asculta de vocea propriei ratiuni.

Pete este baiatul rau desavarsit si reprezinta tot ceea ce nu este Bird: salbatic, fara ambitii mari si periculos. Iar Bird, cu toate ca stie ca nu ii poate aduce decat probleme, nu pare a fi capabila sa se tina departe de el. Cu cat se simte mai atrasa de Pete, cu atat mai multe fisuri apar in relatia ei cu Griffin, baiatul care o adora. Si intre timp, mariajul parintilor ei pare sa se sfarame de asemenea, de data asta pentru totdeauna.

Bird nu se mai simte ea insasi. O singura greseala, un unic moment in care sa isi piarda controlul si intregul ei viitor i se poate prabusi la picioare.

Sursa: Goodreads

Traducere facuta de mine

In vizita (#4)

Ei bine, Storm se afla pe lista mea Must Read pentru vara asta. Asa ca ma gandeam sa va arat si voua despre ce e vorba, pana cand reusesc sa fac un nou post Summer Books. Daca sunteti curiosi, gasiti aici recenzia mea pentru Elemental, volumul 0,5 al seriei cu acelasi nume.

 

Pamant, Foc, Aer si Apa - Ei au mai multa putere decat ai visat vreodata.

Inca de cand fostul ei prieten a imprastiat acele zvonuri despre ea, Becca Chandler a primit din partea baietilor o multime de atentie nedorita. Apoi, il salveaza pe Chris Merrick dintr-o bataie ce are loc in parcarea scolii. Chris este diferit. Foarte diferit: el poate controla apa - la fel cum fratii lui fac cu focul, vantul si pamantul. Sunt puternici. Primejdiosi. Si se afla in pericol de moarte.

Iar acum, ca stie adevarul, asa e si Becca.

Secretele sa pastreaza cu greutate atunci cand miza jocului e viata ta. Cand Hunter, noul baiat din scoala, se dovedeste a fi mereu in locul nepotrivit la momentul potrivit, Becca presupune ca poate avea incredere in el. Dar apoi Hunter ajunge fata in fata cu Chris, iar ea incepe sa se intrebe cine ascunde cel mai periculos secret dintre toate. 

Si furtuna se apropie...

Sursa: Goodreads

Traducere facuta de mine

Recenzie "Elemental" de Brigid Kemmerer

 

Earth, Fire, Air, Water – they are more than you dream.

As an air Elemental, 17-year-old Emily Morgan doesn’t have much power. That’s okay—she knows what happens to kids who do.

Like Michael Merrick. He’s an earth Elemental, one with enough power to level cities. Which makes him sexy. Dangerous. And completely off limits. At least according to Emily’s family.

But her summer job puts her in close contact with Michael, and neither of them can help the attraction they feel. When forces of nature like theirs collide, one misstep could get someone killed. Because Emily’s family doesn’t just want her to stay away from him.

They want him dead.

_______________________________________________________

     Nu prea gasesc mare lucru de care sa ma leg cu privire la Elemental. In realitate, ce e de spus despre o carte de cincizeci de pagini, 0,5 intr-o serie, care practic explica inceputul intregii povesti? Pai, ar trebui sa fie multe. Dar eu sunt un pic in pana de idei, ca sa zic asa. 

    Poate ca daca as fi citit intai Storm, Elemental ar fi insemnat raspunsul la multe intrebari pe care mi le-as fi pus pe parcurs si ar fi fost o usurare sa pot in sfarsit sa ma lamuresc. Asa, e doar o poveste care m-a lasat confuza pana cand o sa ii lecturez continuarea si o sa pun in ordine in mintea mea anumite aspecte. Nu va fi o recenzie lunga. Nu sunt multe despre care sa pot sa vorbesc.

   Brigid Kemmerer ne deschide portile unui oras. Un oras in care oamenii au control asupra elementelor. Puteri. Puteri ce nu trebuie sa depaseasca limite. Si atunci cand se intampla, atunci cand cineva e suficient de inzestrat incat sa controleze aspecte ale naturii in feluri in care ceilalti nu reusesc, e considerat periculos. E temut. Judecat. Evitat. Stigmatizat. Fatis tolerat. Dar pe la spate, cu totii cred ca trebuie eliminat. Fara discutii.

    E situatia lui Michael Merrick. El nu are decat optsprezece ani si o putere asupra pamantului care depaseste granitele normalului. Cei ca el isi pot lua de obicei forta din sol. Asta e limita puterii lor. Dar limita darului lui Michael? Nici macar el nu stie. Cand  familia sa s-a mutat in comunitatea in care locuiesc acum, a fost incheiata o intelegere. Ceilalti il vor tolera pe Michael atata timp cat nimeni nu va fi ranit. Cat va ramane sub control. Cat nimic rau nu se va intampla. In realitate insa, lucrurile nu sunt asa. Cei care ii stiu adevarata natura se tem de el. Il urasc. Il vor mort. Si ii vor forta tot autocontrolul in incercarea de a-l face sa rabufneasca. De a ceda si de a-i rani. De a-si folosi in orice fel forta superioara. Singura dorinta a lui Michael e sa plece, cu toate ca stie ca nu poate ajunge prea departe. Iar singurul sfat pe care parintii i-l pot da este sa indure totul. Si sa ii evite pe cei care il provoaca. Intrebarea e cum sa sa faca asta, atata timp cat ei sunt cei care il cauta?

    In familia lui Emily Morgan, toti il urasc pe Michael, de la parintii ei la fratele sau mai mic, Taylor. A fost crescuta sa il considere periculos si gata sa scape oricand de sub control. In jurul ei, mereu se vorbeste despre problema Merrick si despre cum aceasta ar trebui rezolvata. Dar tot ce isi doreste Emily e sa scape din toata aceasta patura sufocanta de ura. De asta are nevoie disperata de slujba ei de vara la complexul sportiv. Parintii nu i-ar da niciodata bani pentru un apartament si cheltuieli, dar ea vrea sa se mute la New York si sa isi incerce norocul pe Broadway. In realitate, reusita nu conteaza atat de mult. Un loc nou si o noua existenta. Asta e ceea ce ii trebuie.

    In ceea ce o priveste, Emily poate controla aerul. Nimic special, insa. Uneori isi doreste sa aiba mai multa putere. Apoi isi aminteste ce se intampla cu copii inzestrati si renunta la gandurile ei. Noul sau serviciu e plictisor si pustiu. Asta pana cand acolo isi face aparitia Michael Merrick, murdar, raspandind un parfum care ii aminteste de vara si avand in mana o bata de baseball. Primul ei impuls e sa se ascunda sub tejghea. Si, desi reuseste sa isi infranga dorinta asta, il ataca cu o crosa de golf chiar daca el nu face nici o miscare impotriva ei. A fost crescuta sa se teama, pana la urma.

    Michael uraste familia ei, dar fata nu e deloc previzibila. Ii spune intr-adevar tatalui ei ca el a fost acolo si asta ii creaza neplaceri. Dar cum se face ca a tainuit micul incident care implica puterile lui? Sau faptul ca el continua sa isi faca aparitia la complexul sportiv chiar daca i s-a spus ferm sa nu se mai duca acolo?

      Pe de alta parte, Emily incepe sa puna la indoiala tot ceea ce a auzit vreodata. Ura nu vine de la Michael, ci de la ceilalti, care nu pot intelege cu adevarat ca el nu reprezinta un pericol. Da, e morocanos si batjocoritor. O ia in ras. Iar ea nu ii poate intelege toate reactiile. Dar Michael nu e atat de rau. Iar cand el este pus intr-o situatie dificila, ce e pe jumatate vina ei, trebuie sa ii sara in ajutor.

            Citate:

 He leaned in. “I come here every Wednesday and Friday.” Emily nodded. “You going to try to kill me every time?”

“I need this job,” she said, her voice full of false bravado. Like she’d had to dare herself to walk out here.
“Maybe you shouldn’t try to kill your customers, then."

“I know you think you’re alone, Michael, but you’re not. Your father and I love you. Your  brothers love you—”
He snorted. “Don’t be so sure about that. I caught the twins trying to write on my face with a Sharpie at three a.m. the other day.” 

“Are you still afraid of me?” She shook her head. “Good.” And he leaned over and kissed her.

“Come on. My brother could hit off this machine when he was eight.” She made a face. “Now I feel better.”

      Cum spuneam, ai nevoie de mai  mult ca sa te lamuresti ce e cu adevarat cu seria aceasta. Dar pare promitatoare si planuiesc sa citesc Storm cat mai curand. Asa ca desi oscilam daca sa ii acord mai multa incredere sau sa ii dau un 3,5 o sa risc totusi.

Nota: 4/5

Summer books #1

Summer Books
- sau "Cum planuiesc sa imi pierd in mod util timpul" - 

Ei bine, e aproape pranzul, intr-o sambata de vara - chiar daca nu e inca vacanta - si de mult timp tot voiam sa fac postul acesta. Asa ca am zis "De ce nu?" , am lasat "Elemental" pe mai tarziu si am intrat pe blog sa imi indeplinesc ambitia.

 Stim cu totii acele carti micute, de multe ori catalogate drept chick-lit, pe care e atat de relaxant sa le citesti la plaja, sau pe o banca undeva la munte, sau pur si simplu acasa, in patul tau, pentru a te bucura de o dupa-amiaza placuta. Cartile acelea pe care le citim pentru ca sunt amuzante si necomplicate, fiindca ne e dor de ceva simplu ori de un final fericit dupa ce am lecturat o carte mai grea sau am trecut printr-un moment neplacut. Erau vremuri in care nu aveam o parere prea buna despre ele eu insami, recunosc. Numai ca am intre timp am trecut la ganduri mai bune, la putin mai multa fericire, la mai mult optimism si mi-am facut o lista de astfel de carti pe care as vrea sa le citesc vara asta. Nu garantez ca sunt toate usurele, necomplicate si chick-lit. Dar sunt carti care mi-au facut cu ochiul si pe care o sa incerc sa le citesc, daca o sa reusesc sa fac rost de ele, bineinteles (e-bookuri, nu va ganditi prea departe). 

Deci, avem...

Seria "Sea Breeze"

Dap, mi-am propus sa mai citesc carti de Abbi Glines. Daca vreti sa vedeti despre ce vorbesc, gasiti recenzia la "Breathe" aici , facuta de mine. Momentan, sunt pe la jumatate la "Because of Low" ( sincer, ar trebui sa nu mai citesc atatea carti in acelasi timp ) si trebuie sa recunosc, in timp ce stilul a ramas la fel de placut, m-a socat evolutia din punct de vedere al construiri unei povesti. Veti vedea despre ce vorbesc daca veti citi. "While it Lasts" inca nu e aparuta, la fel ca multe carti bune ( Onyx! Onyx! Onyx! ) apare in august. Dap, dulce suferinta, numai ca nu atat de dulce. 

Cartile nu urmaresc aceleasi personaje, dar unul dintre protagonisti apare in cartea precedenta din serie. Cu toate astea, pot fi citite si independent, cred eu.

Seria "The Vincent Boys"

 

Si din nou, Abbi Glines. Sincer, prima carte din serie mi-a fost povestita de o prietena, dar trebuie sa ii dau si eu o sansa si sa o citesc la randul meu. As sta sa spun despre ce e vorba, dar, ca sa il citez pe Daemon "You know what they say 'bout boys next door." 

"Two-Way Street" de Lauren Barnholdt

  

Cartea asta mi se pare foarte draguta. Pe scurt: Jordan si Courtney sunt un cuplu de liceeni si sunt total indragostiti. Numai ca, desi planuiesc sa mearga impreuna la colegiu si chiar hotarasc sa plece printr-o excursie prin tara, in care sa viziteze diferite universitati, Jordan o paraseste brusc pentru o fata pe care a cunoscut-o pe internet. E prea tarziu ca excursia lor sa fie anulata. Asa ca ei doi pornesc la drum impreuna, o Courtney care se preface ca nu ii pasa si un Jordan care are cateva secrete ce au stransa legatura cu motivul pentru care a parasit-o pe singura fata pe care a iubit-o.

O am de ceva timp in calculator si abia astept sa termin cu toate lucrurile legate de scoala si sa nu dorm o noapte intreaga ca sa o termin. Sper sa fie una dintre cartile care sa ma determine sa fac asta.

 "Keep Holding On" de Susane Colasanti

 

Aceasta, recunosc deschis, ma atrage foarte mult din cauza copertei. Asta e. De obicei nu citesc carti dupa coperta, dar asta imi place foarte, foarte mult. Actiunea e destul de simpla, cel putin la prima vedere: Noelle e neglijata acasa, iar liceul este pentru ea o experienta terifianta. E atat de obisnuita sa fie ignorata sau batjocorita, incat atunci cand baiatul pe care il place de mult timp ii acorda atentie pur si simplu nu stie cum sa reactioneze.

Sincer, sper ca aici sa fie mai mult decat pare la prima vedere. Este o carte destul de recent aparuta si nu am vazut prea multe pareri, dar cele cateva pe care le-am citit erau pozitive. Sper sa nu fiu dezamagita.

 "Where I belong" de Gwendolyn Heasley

Am aflat de cartea asta cand urmaream un videoclip de youtube si am hotarat sa ii dau si eu o sansa. Serios vorbind, este povestea cu fata rasfatata al carei tata isi pierde slujba, se muta, iar ea isi face noi prieteni si cunoaste un baiat. Sau doi. Dar hei. Am citit pareri foarte bune despre ea, asa ca am zis ca nu sti niciodata de unde sare iepurele.

 "Always You" de Shilpa Mudiganti

Asta este printre primele carti pe care mi-am dorit sa le citesc dupa ce le-am vazut pe Goodreads. Un pic mai diferita de restul celor de mai sus.

 Alex si Lyla sau cunoscut la mormantul lui Andrew si s-au indragostit. Numai ca el ascunde un secret care le poate distruge relatia si care, intr-un final, o va face. Acum, dupa cinci ani, Lyla trebuie sa ia o decizie in ceea ce priveste viata cu logodnicul ei, Nick. Dar Alex apare din nou in lumea ei, si, in ciuda faptului ca in prezent stie foarte bine ceea ce s-a intamplat intre el si Andrew, Lyla e inca indragostita. Iar in ceea ce il priveste pe Alex, se pare ca ultimii cinci ani si dragostea pentru ea l-au transformat intr-un om mai bun. Dar este oare adevarat? 
Sincer, imi doresc foarte mult sa citesc cartea asta, dar se pare ca nu prea reusesc sa o gasesc. Ii dau eu insa de capat, pana la urma.

Ma opresc aici, desi nu sunt probabil nici jumatate. Dar cred ca o sa mai fac postari de genul. Incluzand mai multe genuri si autori, inclusiv carti care sunt aparute si la noi. Voi ce v-ati propus sa cititi vara asta?