July Rewind

Am incercat din greu sa revin pe blog, dar se pare ca ma  blochez de fiecare data cand incerc sa scriu o recenzie. De data asta nu promit nimic... but I'll try.. I'll try.. Si ce mod mai bun de a reveni decat a va arata ce am citit in ultimul timp, nu e asa?

 

Voi ce ati citit in luna iulie? De asemenea, daca doriti sa cititi recenzia mea la vreuna dintre cartile de mai sus, imi puteti spune intr-un comentariu, iar eu voi incerca sa o postez cat mai repede.

January Rewind (1)

 

Probabil e foarte evident, dar Rewind  este o rubrica in care arat toate cartile pe care le-am citit in decursul lunii trecute si... cam atat.

 

 

 

Speram sa reusesc sa citesc toata seria Academia Vampirilor luna asta, dar pofta mea de lectura a lovit un punct mort spre sfarsitul lui ianurie. Voi ce ati citit luna asta? Sau ce cititi la momentul actual? Ce mi-ati recomanda sa citesc in continuare? Si, cel mai important, v-ati dori sa fac recenzie la vreuna din cartile acestea?

Recenzie "Beautiful Creatures"

Lena Duchannes is unlike anyone the small Southern town of Gatlin has ever seen, and she's struggling to conceal her power and a curse that has haunted her family for generations. But even within the overgrown gardens, murky swamps and crumbling graveyards of the forgotten South, a secret cannot stay hidden forever.

Ethan Wate, who has been counting the months until he can escape from Gatlin, is haunted by dreams of a beautiful girl he has never met. When Lena moves into the town's oldest and most infamous plantation, Ethan is inexplicably drawn to her and determined to uncover the connection between them.

In a town with no surprises, one secret could change everything. 


_______________________________

A trecut foarte mult timp de cand am facut ultima oara o recenzie, in romana cel putin, si am luat decizia de a incerca sa fiu mai ordonata in ceea ce fac. 

Rezumat: Asa cum tatal lui Ethan Wate obisnuia sa spuna, in Gatlin traiesc doar doua feluri de oameni: cei blocati acolo si cei prea lipsiti de inteligenta pentru a pleca. Iar in ceea ce il priveste pe Ethan, el nu isi doreste decat sa evadeze din acel orasel din mijlocul nimicului. In Gatlin, toata lumea cunoaste pe toata lumea si fiecare personalitate diferita trebuie strivita. Parerile pe care oamenii si le fac despre tine sunt cimentate inca dinainte de a face primii pasi si totul este in regula atata timp cat ramai in cadrul tiparelor prestabilite. Si desi Ethan pare la fel ca toti din jurul lui, in camera sa e o cutie plina cu brosuri despre diferite colegii pe care nu vrea sa le arate tatalui sau si o stiva de carti pe care nici unul dintre prietenii sai nu trebuie sa stie ca le-a citit vreodata.
     In plus, ultimele doua luni au fost pline de vise. Vise in care o fata necunoscuta, fara chip, pe care o iubeste mai mult decat orice trebuie salvata, dar pe care nu o poate ajuta niciodata. Vise in care se simte mereu acelasi parfum de rosmarin si lamaita si din care se trezeste in asternuturi murdare de mal, purtand inca pe piele urmele lasate de incercarile ei disperate de a nu fi despartiti. Dar sunt numai atat, nu-i asa? Vise. 
      Apoi, Lena Duchannes se muta in oras, iar in ochii celor din jur pare sa aiba toate defectele din lume: hainele ei nu sunt potrivite, temele ei sunt intotdeauna predate, e mereu vazuta scriind intr-un caiet cu coperti negre si nu pare dispusa sa accepte dominatia asa numitelor regine ale scolii. Dar cel mai important, ea este nepoata batranului Ravenwoood, pe care nimeni nu l-a mai vazut de peste cincisprezece ani si pe care cu totii il considera nebun. Si in timp ce intreaga scoala pare sa poarte o campanie impotriva fetei celei noi, Ethan este intrigat si atras in egala masura. 

Opinie Personala: Nu am crezut ca imi va placea cartea aceasta atat de mult pe cat s-a intamplat. Adevarul e ca a trecut atata timp de cand nu am mai citit ceva atat de consistent incat uitasem oarecum ce placut este sa urmaresti acelasi fir al actiunii pe timpul mai multor saptamani, sa nu afli de la primele randuri cu ce categorie a paranormalului ai exact de aface si sa nu ai parte de o dragoste nemuritoare inflorita inaintea paginii 100. 

      Bineinteles, ca majoritatea cartilor YA, prezinta anumite stereotipuri: fata cea noua, diferita, dar totusi frumoasa in felul ei, animozitatea pe care o starneste, atat datorita felului sau de a fi cat si datorita rudelor pe care le are, baiatul care a incercat sa fie ca toti ceilalti, dar care mereu s-a simtit diferit. Uneori ma gandesc ca nici nu mai exista carti fara macar unul dintre aceste elemente. 
     Lasand insa asta la o parte, cele doua autoare prezinta un roman usor straniu, dar in felul lui original, in care o poveste de dragoste cotidiana isi gaseste o paralela surprinzatoare in trecutul familiilor lor, in care persoanele nu sunt garantat ceea ce par la prima vedere si unde chiar si cea de a doua opinie poate fi inselatoare, in care absolut fiecare personaj care apare isi va juca propriul rol si unde finalul nu va fi ceea ce va asteptati.  
    Un alt lucru pe care il veti observa este evolutia lui Ethan, care se maturizeaza pe anumite planuri, dar reuseste sa ramana la fel in alte privinte. Trebuie sa recunosc ca marea majoritate a personajelor mi-au placut, chiar si cele negative. In mod ciudat, nici Lena si nici Ethan nu au reusit sa se ridice la rangul de best character of the book in ceea ce ma priveste. Dar l-am adorat pe Macon Ravenwood, sau, cu alte cuvinte, pe nebunul orasului, care numai nebun nu e. Old Man Ravenwood, I'm your biggest fan. Do you hear me? You totally rocked.
     Nici nu va imaginati ce greu imi e de fapt sa vorbesc despre "Beautiful Creatures" fara sa dau spoiler-e. Si nu vreau sa spun chiar nimic, fiindca eu am intrat in aceasta poveste complet nestiutoare  si chiar m-am bucurat de ea. A trecut ceva timp de cand nu am mai pasit cu ochii inchisi intr-un roman
    Concluzia? Ma bucur ca am citit aceasta carte si astept cu nerabdare sa imi soseasca volumul 2.

"Mortals. I envy you. You think you can change things. Stop the universe. Undo what was done long before you came along. You are such beautiful creatures."

   

12 Books of 2012!

De obicei nu incerc sa fac un top a ceea ce citesc pentru ca... de obicei nu iese. Dar de data asta, fiindca am citit cateva carti foarte bune anul acesta, am zis sa incerc. De asemenea, pe aceasta lista nu intra cartile care fac parte din serii. Pe acelea le voi pune separat, intr-un top 5. Am luat totusi cartile care au doar volume companion, fiindca simt ca acolo povestea nu este influentata de ce s-a intamplat in precedenta carte ca intr-o serie ce urmareste aceleasi personaje si a carei actiune presupune o imbinare clara a volumelor.

Acestea fiind zise....

12. The Duff

                                                                    by Kodi Keplinger

Poate ca i-am dat doar 2,5 din 5. Dar cert e ca nu pot sa mi-o scot din cap. I have such a love-hate relationship with it.

    11. Loving a Lost Lord

                                            by Mary Jo Putney

Whatever means regancy is readable for me, but I really liked this one.

                   10. Sapte zile pentru o eternitate

                                 de Marc Levy    

E singura carte de Levy pe care am citit-o sa fiu sincera, dar ideea a fost foarte draguta, chiar daca a te indragosti intr-o saptamana mi se pare cam... tras de par. Per total insa, o sa fiu de acord ca in ce ii priveste pe Lucas si Zofia nimic nu e mai adevarat decat ca se atrag contrariile.

9. Breathe

                            by Abbi Glines

Cliche, cliche...

Incercati sa imi spuneti in fata ca voi nu aveti o astfel de slabiciune. Si sa fiti si sinceri cand o faceti!

8. From What I Remember...

                             by Stacy Kramer and Valerie Thomas

Pot sa spun doar atat: o incurcatura. Si mai bine: o  incurcatura in Mexic.

 7. Keep Holding On

                                                                    by Susane Colasanti

Nu stiu cati dintre voi au citit cartea asta sau catora ar placea. Nu va lasati pacaliti de coperta. Lucrurile nu sunt deloc roz in viata lui Noelle. Si apoi cand crezi ca nimic nu o sa se schimbe, incepe brusc sa se intample.

                                      

 6. Fata de Hartie

                                              de Guillaume Musso

 Daca n-ati citit nimic de Musso niciodata, e momentul sa va opriti din tot ce faceti si sa luati in mana una dintre cartile lui. Serios.

 5.Cursed

                                by Jennifer L. Armentrout

  Uneori stau si ma gandesc ca nu mi-ar displacea o continuare:)) Mi se par atatea moduri posibile in care actiunea poate fi continuata, atatea lucruri care inca asteapta sa se intample.

 4.Pushing the Limits
                         by Katie McGarry

Ahem. Sometimes life happens.






 3. The fault in Our Stars

                                                                               by John Green

Scoateti-va batistele cu toti si pregatiti-va sa va aveti inima rupta in bucati. Iar eu nu am plans niciodata din cauza unei carti. Pana acum.

2. My Life Next Door

                                                by Hauntley Fitzpatrick

So much more than a summer romance!

Esti la jumatatea cartii si zici: Sunt deja impreuna. Nu mai are ce sa se intample. Si apoi...

1. Touching the Surface

                                                     by Kimberly Sabatini

      Nici nu stiu cum sa exprim in cuvinte cat de mult pot sa ador cartea asta. O proza atat de sensibila. Si o poveste care reuseste sa para reala. Astept cu nerabdare urmatoare creatie a acestei autoare.

                                            

Deci acesta este topul meu pentru anul 2012. Un pic cam tarziu, stiu, insa o sa il fac si pe cel cu seriile. Voua ce carti v-au placut cel mai mult anul trecut?

2012 Challenge! 2013 Resolutions

Am inceput blogul acesta in mai 2012. Acum, ca Anul Marii Farse cu Sfarsitul Pamantului si-a facut bagajul si suntem in 2013, mai fac o incercare de a scoate blogul din tarana. Sper sa mearga pana nu-l ingrop de tot. (Amin)

Asa cum puteti observa dupa titlu, acesta e un fel de mesaj de trecere. Ce-am facut in 2012, ce-mi propun pentru 2013. Cu privire la blog, carti si biblioteci care dau pe dinafara.

   Pentru anul 2012, am avut in plan sa citesc 100 de carti si, ceea ce m-a surprins si pe mine, cu un efort de vointa ( adica 50 de carti cam in ultimele 4 luni si 15 citite in decembrie ) am reusit. Nu am avut eu timp sa ma ocup de blog, dar macar atata lucru am vrut sa pun la punct. Daca va intereseaza sa va aruncati un ochi pe listuta mea, o gasiti aici. 

    Am citit cateva carti foarte bune in 2012, dar din nefericire marea majoritate s-au clasat in genul YA, pe cand pana acum obisnuiam sa fiu mult mai variata in ceea ce priveste genurile literare. De asemenea, fiindca voiam neaparat sa imi dovedesc ca pot citi o suta de carti, am lecturat mai mult romane scurte sau relativ usoare din punct de vedere al subiectului. 

    O sa fac un alt post cu un top de 12 carti pe 2012. Voi incerca si unul negativ, dar nu cred ca o sa iasa. Ramane de vazut. Si acum...

...13! 2013! 2013! 2013!20...

Primul lucru care sper sa se schimbe este stare sinucigasa a propriului blog. Ar fi o idee. Dar... in ceea ce priveste cartile, pot spune ca vreau sa urmez planul urmator:

1. La fel ca in anul trecut, imi voi stabili o limita pe Goodreads, numai ca de data aceasta voi incepe de la 50 si daca este nevoie o voi mari pe parcurs. Vreau sa citesc carti uriase fara sa ma simt... presata de timp si de nevoia mea stupida de a arata ca pot implini o provocare. 

2. Mi-am propus sa citesc macar zece clasice. Inainte obisnuiam sa citesc macar cateva pe an, dar in 2012 nu cred ca am citit mai mult decat "Ratiune si Simtire".

3. Rereading books. Yep. Am recitit si anul asta cateva, dar am o lista mare, mare de carti pe care vreau sa le mai iau o data la mana.

4. Siii... Imi doresc sa implinesc "The A to Z Challenge". Pentru cei dintre voi care nu stiu despre ce este vorba ( desi ma indoiesc ca este cineva care nu stie ) trebuie sa alegi 26 de carti ale caror titluri incep cu literele alfabetului si sa le citesti pe parcursul anului. Dat fiind ca mi-am propus sa citesc numai in engleza pentru aceasta provocare, nu voi avea carti ale caror titlul incep cu diacritice bineinteles. Cred ca imi voi alcatui o lista inca de la inceputul anului si voi incerca sa ma tin de ea. Voi posta de asemenea lista ulterior. Poate maine, daca reusesc sa ma hotarasc.

Ei, cam asta a fost. Stiu ca e un post plictisitor si asa mai departe. Un An Nou fericit tuturor:*

Back. Maybe.

 Stiu. Chiar stiu. Am lipsit ceea ce s-ar putea numi o adevarata eternitate. Si mi-am dorit sa revin in fiecare clipa. Dar nu am facut-o. De ce? Poate fiindca pur si simplu nu ma simteam in stare. Poate din motive care nu pot fi cu adevarat impartasite pe o pagina de blog. Dar acum m-am intors. Sau cel putin incerc sa o fac.

    Postari zilnice? Nu va pot promite asta. De fapt, pe o perioada destul de lunga, s-ar putea sa nu apara decat recenzii si sper ca, daca mai exista o persoana care sa urmareasca acest blog, acest lucru sa fie in regula sau cel putin sa ma intelegeti. 

     Am o lista destul de mare de carti pe care vreau sa le recenzez si o lista si mai mare de carti pe care vreau sa le citesc. Incerc sa tin pasul cu scoala, cu anumite probleme si in acelasi timp sa imi termin autoprovocarea pe Goodreads ( 100 de carti anul acesta ). 

     In alta ordine de idei, daca doriti sa auziti parerea mea asupra unei carti anume, o puteti solicita, iar eu voi incerca sa o citesc si sa va ofer o recenzie cat mai impartiala. Daca doriti sa recenzez una dintre cartile din slideshow-ul de mai sus, de asemenea tot ce trebuie sa faceti este sa cereti, iar eu voi posta cat mai curand, dat fiind ca toate sunt deja citite.

   Altceva...? Ce spui cand te intorci dupa luni de absenta? E ca si cum stau la capatul unui prieten bolnav si nu ma pot gandi decat ca in orice secunda s-ar putea sa moara. Sper sa nu fie cazul, nu-i asa?

Recenzie "The Duff" de Kody Keplinger

"The Duff" by Kody Keplinger

    Seventeen-year-old Bianca Piper is cynical and loyal, and she doesn’t think she’s the prettiest of her friends by a long shot. She’s also way too smart to fall for the charms of man-slut and slimy school hottie Wesley Rush. In fact, Bianca hates him. And when he nicknames her “the Duff,” she throws her Coke in his face.

   But things aren’t so great at home right now, and Bianca is desperate for a distraction. She ends up kissing Wesley. Worse, she likes it. Eager for escape, Bianca throws herself into a closeted enemies-with-benefits relationship with him.
Until it all goes horribly awry. It turns out Wesley isn’t such a bad listener, and his life is pretty screwed up, too. Suddenly Bianca realizes with absolute horror that she’s falling for the guy she thought she hated more than anyone.

_______________________________

   Ok... Pentru inceput, nu stiu cat de lunga sau de scurta va fi recenzia aceasta, fiindca am sentimente foarte amestecate in ceea ce priveste cartea respectiva. S-ar putea sa nu pot sa scot mai mult de doua randuri sau s-ar putea sa nu ma pot opri din scris. Oricum ar fi, sa-i dau drumul, nu-i asa?
   Trebuie sa spun ca unul dintre motivele pentru care m-am apucat sa citesc aceasta carte este nota destul de mare de altfel pe care a primit-o pe Goodreads. Desi nu tin intotdeauna cont de asta - gusturile nu se discuta - eram in cautare de carti bune. Asa ca am ales cateva care credeam ca au sansa sa ma tina lipita de telefon ( aceluiasi telefon caruia i s-a stricat touch-ul fiindca am citit prea mult pe el, dar shhh ). Si in mare parte nu am dat gres.
     La prima vedere, The Duff parea exact genul meu de carte. Sunt mare amatoare a acestor tip de romane contemporane, pur si simplu citesc si citesc si citesc, fiindca nu ma pot satura. Si, la inceput, chiar am fost prinsa in poveste. De fapt, o mare parte din carte am fost destul de convinsa ca va merita pana la final.  

   Ce m-a atras cel mai mult a fost exact acest concept. Al prietenul mai putin perfect ( a se lua in considerare ca perfectiunea e relativa ) care il pune pe celalalt in valoare. Fiindca, sa recunoastem, in mare parte defectele celorlalti nu scot in lumina reflectoarelor calitatile noastre sau aptitudinile pe care le avem la adevarata lor valoare, ci puncteaza faptul ca, dintr-un numar relativ mic de persoane, suntem cei mai... reusiti, fiindca nu gasesc alt termen pe moment.
    Nu vreau sa radeti de mine, dar mereu am trait cu impresia ca in grupul meu eu sunt the duff. Si desi a trecut ceva timp de cand am reusit sa trec pragul si sa accept ca nu sunt nici pe departe chiar atat de rea, tot am inteles-o pana la un anumit punct pe Bianca. Un lucru bun la cartea lui Kody Keplinger este exact faptul ca te face sa vezi ca toti traim sub presiunea propriilor defecte si ca nimeni nu te vede perfecta sau imperfecta in acelasi procentaj in care te vezi tu.
    Tehnic vorbind, descrierea cartii spune o mare parte din poveste. Bianca e ceea ce ati numi adolescenta normala a secolului 21, confuza si nesigura, prinsa intre problemele familiale si cele de o natura strict personala, cum ar fi intoarcerea in oras a primului si singurului ei iubit, baiatul in viata caruia nu numai ca nu a fost aceea fata, ci cealalta fata. Iar Wesley, ei bine, Wesley a fost de fapt chiar placut pe langa ea. Da, este ceea ce ati numi fustangiu, dar nu unul incurabil. Are si el problemele lui, dar mai multa ratiune decat Bianca, in orice caz. Trebuie sa recunosc ca din aceasta pseudo-relatie, el e cel pe care l-am agreat.
     De obicei, imi plac personajele imperfecte, care isi fac propriile greseli si invata din ele. Fiindca asta le da viata, nu-i asa? Asta inseamna sa fi real. Dar Dumnezeule mare, Bianca reuseste sa mearga din greseleala in greseala intr-un mod absolut catastrofal. Ce ma deranjeaza cel mai tare este ca, avand aproximativ aceeasi varsta, ar trebui sa o inteleg intr-o oarecare masura, nu e asa? Ii pot percepe nesiguranta si intr-un fel ii inteleg si sentimentul de inferioritate. Dar de aici se cam... rupe filmul.
     E ca si cum toata existenta ei se concentreaza pe fuga de realitate si pe refuzul de a isi infrunta problemele. Unii oameni o fac prin alcool. Altii prin droguri. Sunt persoane care isi concentreaza durerea si furia in lucruri care necesita sentiment, ca arta, si astfel rezulta ceva uluitor. Bianca recurge la sex. Ok. Ok. Sa zicem. Sex cu baiatul care a numit-o in fata duffy. Care era amabil cu ea doar ca sa arate bine in ochii prietenelor ei. Ok. Din nou, ok.
    Apoi, cand exista posibilitatea sa devina ceva real, pune punct si iese cu altcineva. De ce? Din frica. Ca sa fuga de ceva ce ar putea avea consecinte. Si de aici lucrurile au dus la un moment in care am devenit dezamagita de-a dreptul de acest personaj. Fiindca pur si simplu nu ma puteam opri sa ma intreb: Daca Wesley nu ar fi aparut in momentul perfect, atunci... ce?
     Acela a fost punctul in care Bianca a scazut cu adevarat in ochii mei si nu a mai reusit sa se ridice deloc pana la sfarsit. Chiar si in ultima instanta, este impinsa de la spate. Ceea ce mi se pare absolut deranjant. Iar ca sa puna final intregului fiasco, problemele ei nu sunt nici pe departe atat de diferite. Nu este prima persoana ai carei parinti trec printr-un divort. Nu este prima fata nesigura din lume. Singura care mi se pare cu adevarat importanta este cea a tatalui ei. Si ce face Bianca? Inchide ochii, bineinteles.

 “I’m not the Duff,” Wesley said confidently.
 “That’s because you don’t have friends.”
  “Oh. Right.”

     Nu este felul in care fac o recenzie de obicei, stiu, dar pur si simplu trebuia sa incerc sa mai dau afara din dezamagire fara sa ofer si mai multe spoilere decat am facut-o deja.
     Acum, dupa ce mi-am exprimat intr-o oarecare masura nemultumirea, trebuie sa spun ca intr-un fel mi-a placut totusi cartea. Poate fiindca am urmarit un alt tip de personaj? Ori fiindca am urmarit o alta abordare a problemei decat cea care mi se pare mie logica? Sau, poate, asa cum am auzit uneori, mi-a placut conceptul. Si cred ca daca s-ar fi conturat un personaj cu un gram mai mult curaj si cu mai mult respect de sine, sau macar cu incapatanare si mandrie ranita, lucrurile ar fi decurs altfel si ar fi fost o carte cu adevarat buna. Si atunci, de ce spun ca mi-a placut? Exista ceva in stilul lui Kody Keplinger, felul in care scrie, care m-a prins. Acesta e si motivul pentru care am terminat de citit The Duff si pentru care stiu ca o sa ii mai dau o sansa autoarei si o sa citesc A Midsummer Nightmare.
     Stiu ca aceasta carte a avut parte de o multime de recenzii bune. Pe de alta parte, uitandu-ma pe cateva dintre ele sau urmarind unele vloguri pe youtube, mi-am dat seama ca mare parte din ele sunt facute de persoane nu in varsta, dar mai in varsta. Persoane care pot clatina amuzate din cap si spune: Oh, sunt adolescenti. E in regula. Nici eu nu gandeam matur la varsta aceea. Dar, asa cum am mai spus, personajul are aproximativ varsta mea. Iar eu nu as merge pe acelasi drum ca Bianca. Inainte sa imi aruncati o privire superioara si sa imi spuneti ca nu stiu cum as reactiona, ganditi-va ca eu ma cunosc cel mai bine. Ma indoiesc ca lucrurile ar decurge la fel si punct.
     Sincer, chiar nu stiu daca se intelege ceva din aceasta recenzie. Sau ce nota sa ii dau cartii. Sunt, intr-un fel, prinsa la mijloc. Si, dupa cum stiti, de obicei sunt destul de generoasa cu nota maxima, fiindca incerc sa gasesc ceva placut in fiecare roman pe care il citesc. Dar, luand in considerare toate notele pe care le-am oferit, ma tem ca The Duff nu se ridica peste

  

   Intai si intai, imi cer scuze fiindca (IAR!) am lipsit. Da, mai stiti ca va ziceam ca impart un laptop cu tata? Nu s-a gandit sa imi spuna ca nu imi duce doar telefonul la reparat, ci si cealalta legatura a mea cu civilizatia ( niste probleme minore cu ventilatorul, putea sa mai astepte ). Asa ca mi-am primit laptopul inapoi dupa o saptamana in care am facut spume si cum e deja sapte si jumatate duminica dimineata, cum poti incepe lucrurile mai bine decat cu o recenzie? Va reamintesc ca daca doriti recenzia unei carti din slideshow-ul de mai sus, puteti soliticita intr-un comentariu.

Recenzie "Pushing the Limits" de Katie McGarry

    "Pushing the Limits" by Katie McGarry

   No one knows what happened the night Echo Emerson went from popular girl with jock boyfriend to gossiped-about outsider with "freaky" scars on her arms. Even Echo can't remember the whole truth of that horrible night. All she knows is that she wants everything to go back to normal.But when Noah Hutchins, the smoking-hot, girl-using loner in the black leather jacket, explodes into her life with his tough attitude and surprising understanding, Echo's world shifts in ways she could never have imagined. They should have nothing in common. And with the secrets they both keep, being together is pretty much impossible.

Yet the crazy attraction between them refuses to go away. And Echo has to ask herself just how far they can push the limits and what she'll risk for the one guy who might teach her how to love again.

____________________________________________

     Dat fiind ca la ultima provocare postata am intrebat daca aveti vreo preferinta in legatura cu recenziile, iar Dee si-a exprimat dorinta pentru o parere despre Pushing the Limits, am hotarat ca nu pot sa nu ii fac pe plac unui persoane care imi face ziua mai frumoasa cu comentarii frecvente. Asa ca aici sunt, incepand ceea ce sper sa fie un maraton de recenzii, fiindca trebuie sa ajung la zi cu cartile pe care le citesc inainte sa uit toate detaliile interesante.

     Nu o sa mint. Ce m-a atras din prima la aceasta carte a fost coperta, care mi se pare mult mai reusita decat cea de la varianta paperback. Pur si simplu eram intr-o zi pe Goodreads, cautand ceva interesant de citit, si mi-a sarit in ochi. Apoi am vazut descrierea si am devenit imediat curioasa. Sincer, cand astepti cateva luni sa apara o carte, ( mai ales un roman de debut, fiindca nu ai cum sa cunosti stilul autorului, deci nu sti care sunt sansele sa fi dezamagit ) chiar speri sa merite. Am avut asteptari destul de ridicate de la cartea lui Katie McGarry, mai ales datorita notei mari de pe site.

   Cu aproape doi ani in urma, Echo facea parte din trupa de dans. Avea un iubit popular si i se oferise o bursa la una dintre cele mai bune scoli de arta din tara. Cu aproape doi ani in urma, fratele lui Echo era viu, iar ea putea dormi fara cosmaruri, chiar daca parintii ei erau divortati, iar tatal ei insurat cu fosta sa bona. Acum, lucrurile sunt cu totul altfel.

    Aires a murit in razboi. Echo s-a despartit de Luke si de cele mai multe ori nici nu gaseste forta interioara suficienta pentru a lua pranzul in cantina scolii. Nu doarme mai mult de cateva ore pe noapte si e epuizata de eforturile continue pe care trebuie sa le faca pentru a isi multumi tatal. Pentru a simti ca el o iubeste, in ciuda faptului ca ii e atat de greu sa o arate. 

     Din noaptea aceea, Echo a trecut pe la mai multi psihologi decat isi poate aminti. Dar e mai mult decat inutil. Mintea ei pur si simplu refuza sa ii permita acces la informatie, ca si cum stie ca nu o poate suporta. In noaptea aceea, lucrurile nu au iesit bine. Trebuia sa fie o vizita scurta la mama ei. Urmatorul lucru pe care si-l aminteste este ca s-a trezit la spital, cu bratele crestate de taieturi, fara sa aiba nici o idee despre ce s-a intamplat. Mama ei, care aparent a incercat sa o ucida, a primit un ordin de restrictie, iar cei din jur refuza sa ii spuna ce s-a intamplat cu adevarat. Si in singura ocazie cand un psiholog a fortat-o sa isi aminteasca, Echo a suferit o adevarata cadere nervoasa.

     Noah nu a fost intotdeauna pretinsul baiat rau de acum. A fost o vreme in care era popular, in care notele lui erau dintre cele mai bune, in care era vedeta echipei de baschet. O vreme in care parintii lui inca traiau, in care locuia intr-o casa adevarata si in care fratii lui erau alaturi de el. 

    Apoi, ca si in cazul lui Echo, a fost noaptea aceea. Dupa incendiu, sistemul i-a separat. Jacob si Taylor sunt in grija unei familii care planuieste sa ii adopte. Noah a trecut din casa in casa, fara sa stea niciodata prea mult intr-un loc. Acum, cei cu care locuieste il tin pe el si pe celalalt baiat, Isaiah, special pentru banii pe care ii primesc de la stat. Are voie sa isi vada fratii doar rar si sub supraveghere, din cauza unor greseli care nici macar nu sunt greseli cu adevarat, nu ca s-ar obosi cineva sa il creada. Asa ca nu e de mirare ca baiatul inteligent si atletic a renuntat la un moment dat sa mai incerce.

    In liceu, nimeni nu stie ce s-a intamplat cu Echo, iar disparitia ei brusca din anul doi a fost pusa pe seama a tot felul de cauze ipotetice. In prezent, ea poarta numai bluze cu maneca lunga si manusi, speriata ca i s-ar putea vedea cicatricele. Dar prietenele ei o vor inapoi pe Echo cea populara, nu pe fata plina de amaraciune si confuzie de acum. In ceea ce o priveste, singura ei dorinta este sa repare vechea masina a lui Aires, in speranta ca implinirea dorintei fratelui sau ii va mai umple golul din suflet. Asa ca, atunci cand tatal ei refuza sa o ajute, accepta cu bucurie oferta terapeutei ei, aceea de a fi tutorele unui alt elev in schimbul banilor. Numai ca elevul acela e Noah. Noah cel plin de amaraciune impotriva sistemului, cu care a avut de curand un schimb de cuvinte deloc fericit. Noah cel care pare sa fie singurul la fel de distrus ca si ea de absenta normalului. Noah care e pregatit sa faca orice pentru a isi lua fratii inapoi, dar si sa isi depaseasca toate limitele pentru a o avea in viata sa.

 “My father is a control freak, I hate my stepmother, my brother is dead and my mother has … well … issues. How do you think I’m doing?”

“I've already lost a piece of my mind. I can't trust you with what's left.” 

“I watched you battle against the worst memory of your life and I watched you win. Make no mistake, Echo. I battled right beside you.”

“I love you enough to never make you choose.” 

“If you’re scared, tell me. If you need to cry and scream, then do it. And you sure as hell don’t walk away from us because you think it would be better for me. Here’s the reality, Echo: I want to be by your side. If you want to go to the mall stark naked so you can show the world your scars, then let me hold your hand. If you want to see your mom, then tell me that too. I may not always understand, but damn, baby, I’ll try.”

“Wrapping my arms around her, I walked her backward into the brick. “Tell me you chose me, Echo.”
She licked her lips. Those green eyes smoldered, calling me to her. “I chose you.”   

     Ei bine, da, m-am cam intins cu povestitul si e posibil sa fie destul de confuz ce am scris. Pushing the Limits a meritat insa asteptarea. Noah si Echo sunt doua personaje de care chiar m-am atasat fiindca par foarte... reali. Nu fac fata cu brio tuturor problemelor si uneori iau deciziile gresite. Nu se schimba peste noapte. Faptul ca sunt impreuna nu il face dintr-o data pe Noah mai bun sau pe Echo mai putin ratacita. Sunt doua persoane prinse in Sistemului pentru Protectia Copilului, amandoi facand terapie, fara a putea avea incredere totala in psihologul lor, in urma a prea multe dezamagiri. 

     Sunt, de asemenea, doi oameni care trebuie sa isi rezolve problemele neterminate cu trecutul pentru a putea privi in viitor. Bineinteles ca nu fac toate alegerile bune si nu stiu mereu ce sa spuna. Am apreciat foarte mult maturitatea lui Noah in momentul in care a recunoscut fata de el insusi ca e indragostit de Echo. Asta fiindca am citit atatea carti in care personajul masculin se incapataneaza sa nege pana la final si realizeaza miraculos ca o iubeste cand e la un pas sa o piarda. A fost ca o gura de aer proaspat sa nu vad asa ceva. Echo a avut de asemenea momentele ei, in care isi intelege greselile si trece mai departe si in care se confrunta cu trecutul.

     Initial, chiar am vrut sa ii dau acestei carti un 4,5 fiindca ceea ce nu isi putea aminti nu mi s-a parut pe moment atat de puternic. Dar cautand citate pe care sa vi le arat, mi-am dat seama ca nu e asa. Ca probabil eu as fi reactionat mult mai rau decat ea crescand cu o mama bipolara. Si trecand prin lucrurile acelea. Chiar si asa, i-as fi oferit cinci stele, fie si numai pentru acest citat care mi se pare deosebit de puternic.

"Sometimes, life happens." 

    Sper ca n-a iesit chiar asa rau. Aveti vreo preferinta in continuare? Pentru recenzie? Puteti alege orice din slideshowul de mai sus